Poezie Drumul din întuneric

Născuţi în întuneric

dar zămisliţi din lumină,

cu ochii pironiţi la ea

trăim doar cu gândul:

ce bine ar fi

s-ajung în ea,

dar până acolo e întuneric

şi poate cad

sau mi se sfâşie trupul.

mai bine stau pitit,

aici în întuneric

că e bine aşa.



Şi tainic glasul

ce ne spune:

NU VĂ TEMEŢI DE NIMIC,

încet nu se mai aude

iar noi,

cu gândul la lumină

pierim fără să fi trăit.



Însă putem lua în mână

toiagul de lumină;

sculptat din Cuvânt,

ne bizuim pe el

căci străbatem,

drumul din întuneric

până pe tărâmul

ce-şi are rădăcina în lumină.