Poezie ODĂ (1)

ODĂ



O, Evă, mamă-a tuturor,

a mea şi-a celor ca şi mine,

tu scalzi în plâns mistuitor

şi azi durerile haine!



Din ziua-n care ai primit

străvechea şoaptă a minciunii,

prea mulţi prin veacuri te-au hulit,

deşi mai drepţi n-au fost nici unii.



Pierzând al ascultării scut

tu ne-ai adus sub grea robie.

Dar tot prin tine S-a născut

SĂMÂNŢA cea din veşnicie.



Noi singuri nu puteam nicicând

să ne schimbăm, spre viaţă, sorţii.

Isus, pe cruce, Mielul blând

a biruit puterea morţii.



Prin El, prin harul Lui divin,

noi jubilăm de fericire

căci şarpele de-otravă plin

e-nvins de-a Golgotei jertfire.



O, Evă, mamă-a tuturor,

te-ai stins privind spre zări senine.

Opreşte-ţi lacrima de dor:

Isus muri şi pentru tine!



Te bucură, deci, azi nespus

tu, mamă plină de durere,

căci vei primi de la Isus,

în Cer, eterna mângâiere!