Poezie MUSTRAREA (1)

MUSTRAREA





- "Lecţia de multe zile,

tu n-o mai înveţi cu spor,

când priveşti pe geam, copile,

după jocul lui Azor!



Stai şi te gândeşti întruna,

cine ştie la ce vis,

până se iveşte luna,

însă lecţia n-ai scris!"



Tresărind cavalereşte,

ca şi frunza de gorun,

Ed se scoală şi primeşte

sfatul părintesc şi bun.



Înţelese băieţelul

vorba care i s-a spus,

dacă vrea s-atingă ţelul

ce în viaţă şi-a propus.



O, de câte ori asemeni

nu ne mustri, Doamne, iar

vrând astfel în noi să semeni

ascultare, zel şi har!



Fă atunci, primind mustrarea,

să ne pocăim mai mult

şi să-Ţi regăsim cărarea,

în al lumii vechi tumult.