Poezie EURACHILON (1)

EURACHILON

Fapte 27.14

Mai de mult prin Europa

bate-un vânt periculos

să ne-ascundă azi prin multe

faţa Domnului Cristos.



Necredinţa se extinde

val cu val şi zvon cu zvon

ca şi vântul de pe mare

zis şi Eurachilon.



Pavel l-a-ntâlnit odată

când spre Roma se-ndrepta.

Vântul va sufla puternic,

frate, şi în barca ta.



Unii par stăpâni pe ţintă

n-au nevoie de Isus.

Dar curând pe marea vieţii

vezi că vântul i-a răpus.



Vânt cumplit e-al urii vifor

izvorât din răni adânci.

Câte sute de corăbii

nu le-a sfărâmat de stânci!...



Cu democraţie multă,

cu respect pentru strămoşi,

cu ştiinţă şi cultură

şi cu aşi victorioşi



trec istorii zbuciumate

ca vaporul pe ocean ...

Negrul vânt al necredinţei

este-al sfinţilor duşman.



Diavolul îţi zice-n taină

sau în public uneori:

"Nu e nimeni sus în ceruri,

nici răsplată dacă mori.



Oamenii pot să se-nchine

fiecare la un zeu.

Întrebarea-i cine ştie

de există Dumnezeu ?"



Vântul necredinţei oarbe

multe suflete-a distrus

care-a vieţii temelie

pe filozofii şi-au pus.



Angajând chiar şi religii

de pe orice continent

vântul crud al necredinţei

suflă tot mai violent.



Că Isus e Salvatorul

unic, mulţi azi nu mai cred:

Brahma, Buda sau Confucius

ori profeţi ca Mahomed!



Arca omenirii noastre

aspre vijelii o bat.

Şi scrutăm, cu disperare,

un mic petec de uscat.



Sar politologi măieştri

şi savanţi drept prometei

care vor să smulgă iarăşi

focul sacru de la zei.



Şi au tot zburat în Cosmos

şi pe lună au păşit.

Spaţiile siderale

nu prea multe ne-au vorbit.



Ne-ngrozim de cât cunoaştem,

ne fălim cu câte-avem,

dar păşim, pe zi ce trece,

mai în moarte şi blestem!!



Aşteptăm "Limanuri bune"

oamenii să-i motivăm.

Dar ni-i vântul împotrivă

şi iarăşi falimentăm.



Aur, patimi şi mărire!

C-un aşa timonier

sigur vom pieri sub valuri,

nu vom debarca în Cer.



Cine să se-mpotrivească

vântului când nori se sparg

iar corabia e dusă

nu spre ţărm ci mai în larg.

*

Pavel însă-i plin de pace

şi mai sunt atâţi pe vas

care n-au pierdut speranţa

şi aşteaptă ceas cu ceas



o scânteie, o lumină,

un cuvânt venit de sus,

Revelaţia cea sfântă

ce-o trimite doar Isus.



Pân' atunci destule frânghii

ne mai leagă la un loc

- pacte, dogme şi-alianţe -

încălziţi de-acelaşi foc.



Arca pânzele-şi coboară

şi se sting războaie reci.

Vântul bate mai departe

ca şi la romani sau greci.



Aruncăm încărcătura:

dictaturi, xenofobii,

şi conflicte de tot felul

ce fac ţările pustii.



Aruncăm chiar şi unelte.

Stelele nu se mai văd.

Şi în jurul nostru-adesea,

vai, e totul un prăpăd!



Uneori nădejdea noastră

parcă-n mare s-a-necat.

Unde poţi găsi în lume

un om drept şi-adevărat ?



Mii de oameni n-au mâncare.

Alţii sunt bolnavi şi mor.

Violenţa creşte, creşte

din popor în alt popor.



Dar deodat'un sol, ca Pavel,

ce-i mânat de Duhul Sfânt,

un predicator sihastru

vine cu un nou cuvânt:



"Oameni buni, neascultarea

ne-a adus pe toţi aici!

Dumnezeu e-Atotputernic

iar noi suntem slabi şi mici.



Haideţi de aici nainte

noi cu toţi să-L ascultăm!

Dacă nu putem şi arca

viaţa noastră s-o salvăm.



Îngerul venit din ceruri

mi s-a arătat, vă spun.

Îl slujesc pe Domnul slavei

şi El este-atât de bun!



"Nu te teme!, mi-a zis Domnul.

Te-nsoţesc şi la Cezar

ca să fii o mărturie

prin lucrare şi prin har."



Liniştiţi-vă în suflet,

oameni buni, luaţi de vânt!

Domnul azi ne dă salvare

dacă-L credem pe cuvânt."



Vântul suflă mai departe.

Însă mulţi se vor salva

prin puterea de credinţă

în Isus şi-n jertfa Sa.



Peregrin bătut de vânturi

şi de valul furios

poţi afla ACUM scăpare

încrezându-te-n Cristos.



Lasă-n mâna Lui străpunsă

cârma prinsă-n uragan

ca s-ajungi voios şi teafăr

pe cerescul Său Liman!