Poezie ARIPILE PORUMBELULUI

ARIPILE PORUMBELULUI

Ps. 68:13

Când vă odihniţi în staul

Înveliţi de-un cer curat

Ascultaţi şi-acum păstori

Cântul păcii minunat.



Aripile melodiei

Sunt de-un galben auriu

Ce vesteşte lumii astăzi

C-a venit cerescul Fiu.



Din eterna Sa splendoare

A-mbrăcat un trup uman

Să ne scoată din robia

Şarpelui cel prea viclean.



Porumbelul păcii sfinte

Cel cu pene de argint

Nu-i din lumea cea profană

Unde oamenii se mint.



Ci e Vestea-adevărată

Pentru umili şi trudiţi

Care umblă după pace

Şi rămân nefericiţi.



În zadar vrem noi odihnă.

Viaţa toată-i un coşmar

Câtă vreme Porumbelul

Nu ne-aduce-un semn de har.



Ca şi Noe din vechime

De potop suntem salvaţi.

Dar ca să ieşim din arcă

Să fim sfinţi şi nepătaţi.



Am trăit în întuneric

Ca şi lumea de demult.

Azi suntem o mărturie

Stea lucind peste tumult.

*

Porumbel cu pene albe

Sol ceresc peste genuni,

Pune peste mulţi pecete

Şi ne-ascultă prin minuni.



Dă-ne aripi de cântare

Pentru cer, pentru Isus,

Care S-a născut în iesle

Şi-a murit pe cruce sus.



Nu odihna-i ţinta noastră

Într-o lume de nevoi.

Noi luptăm pentru dreptate

Căci Isus e-aici cu noi.



În curând vom face zborul

Spre-acel Nou Ierusalim.

Azi cântăm cu bucurie :

Scump Isuse, Te iubim!



Porumbel din depărtare

Nu ne ocoli de loc

Şi sădeşte-ne în inimi

Al iubirii Tale foc.





**********







2001-12-06