Poezie OCROTIREA DIVINĂ

OCROTIREA DIVINÃ



Cel ce stă sub ocrotirea

Numelui lui Dumnezeu

se-odihneşte în iubirea

ce nu murmură la greu.



El îşi zice-ades în taină:

"Domnu-i Cetăţuia mea.

El mi-i hrană, El mi-i haină,

scut şi coif în lupta grea!"



Ciumă, molimi, pustiire

cum să-l poată-nspăimânta

când sub sfântă ocrotire

zi şi noapte el va sta ?!...



Ca o pavăză-l ascunde

blândul Domnului Cuvânt.

Şi-ndoieli nu pot pătrunde

zidul turnului preasfânt.



Chiar o mie de-o să cadă

lângă tine-n lupta grea

tu rămâi pe baricadă:

Domnu-i biruinţa ta!



Zece mii de inimi sparte

de vrăjmaşi de-ar fi să vezi

tu să nu te temi de moarte:

doar în Domnul să te-ncrezi.



Nu se-apropie de tine

nici săgeţile-n război,

nici furtuna care vine,

nici al apelor puhoi.



Ochii tăi au să privească

sus pe munţi şi jos în văi

plata cea dumnezeiască

dată celor cruzi şi răi.



Domnul este Adăpostul

şi Cetate de bazalt

vieţii tale să-i dea rostul

spre limanul celălalt.