Poezie SLAVA EDENULUI

SLAVA EDENULUI



Pământul îşi luase forma

Din mâna Sfântului Demiurg,

Cel ce-a creat întâi lumina …

Şi-a fost o zi …. Şi-a fost amurg ….



A fost o-ntindere de ape.

O primă geană din vecii.

A apărut apoi uscatul

Cu munţi, cu dealuri şi câmpii.



Verdeaţa a umplut pământul

Cu pomi, cu fructe fel de fel.

Eterne galaxii de stele

Slăveau prin cânt divinul Miel.



S-au aşezat luminătorii

Ce vor veghea neîncetat

Pământul nostru zi şi noapte

Ca soli ai Celui Prea Înalt.



Şi marea s-a umplut de viaţă :

Balene, peşti înnotători.

Şi mii şi zeci de mii de păsări

Zburau de la pământ la nori.



Pământu-a dat vieţuitoare,

Pe fiecare cu-al ei soi.

Şi toate-acestea erau bune.

Şi-au fost creiate pentru noi.



Apoi Părintele luminii

Ce-a pus atom langă atom

S-a sfătuit cu Fiul slavei

Şi l-a creiat pe primul om.



După-al Său chip lucrase Domnul

Dând omului un duh curat.

Şi-apoi cu câtă gingăşie

Cree femeia din bărbat.



El le-a dat binecuvântare

La câţi vor fi, oricât de mulţi :

”A ta familie să crească

şi tu de Domnul să asculţi !



Să umpli de-azi întreg pământul

Şi să-l supui, să-l stăpâneşti!”

Astfel vorbi Atotstăpânul

Către Adam din zări cereşti.



Cei doi, ca soţ şi ca soţie,

Erau de slavă-nvăluiţi.

Trăiau doar unul pentru altul

Cu Dumnezeu preafericiţi.



Ei au fost puşi ca să trăiască

Într-o grădină, în Eden,

Cu pomii cei plăcuti vederii,

Cu mii de flori purtând polen.



Era o slavă nepătrunsă

În Raiul dragostei dintâi.

Cei doi şopteau către Iehova :

”O, Doamne, nu pleca! Rămâi! …”



Se revărsau mai multe râuri

Din locul tainicei grădini

Dat omului ca să-l lucreze

Şi să-l păzească de străini.



Cei doi nu au păzit porunca

Mâncând din pomul interzis.

Şi Dumnezeu, Stăpânul vieţii,

i-a izgonit din Paradis.



L-a pedepsit întâi pe şarpe

Şi-a dat sentinţe celor doi.

Adam şi Eva plini de frică

Plângeau acum pustii şi goi.



Păcatul i-a lipsit de slavă,

De binecuvântări cereşti.

Dar Tatăl L-a trimis pe Fiul

Ca să te-ntrebe : ”- Unde eşti ?”



Şi până azi, în zarea largă,

Din Golgota spre cerul sfânt

Isus ne cheamă ca pe Toma

Cu toţi să-L credem pe cuvânt.



Să-l alungăm pe vechiul şarpe!

Isus pe cruce l-a învins.

Mormântu-i gol! E viu Mesia!

Şi giulgiul este neatins.



Primeşte astăzi Adevărul!

Să crezi în Domnul nu e greu

De îi vei spune ca şi Toma :

”O, Domnul Dumnezeul meu!”

**********





2001-12-04