Poezie Părinţii (2)

PĂRINŢII

Evrei 13.7

S-au dus părinţii către slavă

Dar mult mai tineri prin Isus,

Când au lăsat haina de tină

La glasul dragostei de sus.



Ei au trăit în sărăcie

Şi uneori chiar în belşug.

Dar au rămas fideli iubirii

Ducând al căsniciei jug.



Să fim atenţi cu felu-n care

Şi-au terminat menirea lor.

Şi demni să le urmăm credinţa

Căci drumul crucii nu-i uşor.



El Domnul ne-a ales părinţii

Şi tot El ne-a ales pe noi

Să fim modele ca şi sfinţii

Trăind în vremea de apoi.



E lumea azi mult prea modernă

Să apeleze la Scripturi

Pentru ofranda ei eternă

A vechilor învăţături.



Să fii milos nu e la modă

Să faci un bine e cam greu.

Mulţi vor alegerea comodă:

Doar sărbători cu Dumnezeu.



Şi-atunci când treci printr-o nevoie

Îl chemi şi tu din când în când.

Nu poţi acum să fii ca Noe:

Să-I dai Lui fiecare gând.



Aşa gândesc contemporanii

Ce strâng averi peste averi

Dar risipesc în viaţă anii

Prin voluptoasele plăceri.



Isus Cristos străbate timpul

Şi-Acelaşi este-n veci de veci.

El ţi Se-oferă Călăuză

Prin Valea Morţii dacă treci.



Învingi furtuni şi valuri grele

Ca ucenicii de demult

Când glasul Lui le porunceşte

Să se oprească din tumult.



Iar arcul bolii când răneşte

Copil şi mamă şi vecin

Credinţa-n Domnul îi ridică

Tămăduindu-i pe deplin.



S-au dus părinţii-n Cer, la Domnul.

Dar ne-au lăsat exemplul viu

Să biruim prin luptă somnul

Şi deznădejdea din pustiu.



Ei au învins doar prin credinţă,

Nu prin tărie sau prin scut,

Fiind cu Domnul de-o fiinţă,

Cu Cel ce n-are început.



Viteji să fim până la moarte

Trăind cu Domnul ca şi ei,

Căci moartea nu ne mai desparte

Ci ea e-un zbor de porumbei.



E-o rază de lumină vie,

Un tainic eliberator

Şi un prilej de bucurie

Din Întâlnirea de pe nor.



S-au dus părinţii, nu în tină,

În groapa rece de pământ,

ci-n bucurie şi lumină,

în pacea Celui veşnic Sfânt.



La marea Nuntă ne aşteaptă

Isus şi toţi cei dragi plecaţi.

Să fim cu toţi în partea dreaptă

De Tatăl binecuvântaţi.



De mai sunt clipe sau milenii

Aceasta noi nu o vom şti.

Dar vrem în viaţa de bejenii

Să-L aşteptăm în orice zi.



Când Duhul ne-a transmis chemarea

Şi-n miezul nopţii Îl visăm,

Strigăm cu toată Adunarea:

Amin, Isuse, Te-aşteptăm!