Poezie BUNUL SAMARITEAN

BUNUL SAMARITEAN



Un om se cobora-ntr-o seară

Înspre oraşul Ierihon

Ducând cu sine o povară

Dar fără patimă şi zvon.



Era grăbit de bună seamă

Dar gândul său ce-l copleşea

Trăda o anumită teamă

De noaptea care se-aşternea.



De prin tufişuri fără veste

Săriră-n noapte trei tâlhari

Pe om să-l facă de poveste

Făcându-i răni adânci şi mari.



Toţi banii lui îi confiscară

Iar omul căzu leşinat

Ca şi o zdreanţă ce-i murdară

Şi-i bună tocmai de-aruncat.



Fugiră-n noapte-acum tâlharii

Iar omul sta întins pe jos

Înconjurat de stranii arii

Ce parcă-l condamnau vârtos:



„Eşti vinovat tu de vreo faptă!...

Nu te-au bătut ei fără rost.

Pedeapsa cerului e dreaptă,

Plăteşte-i dar întregul cost!”



Şi câte alte noi rafale

De condamnări nu le-auzea

În conştiinţa vieţii sale

Ce pân-atunci el o sfida.



Un preot se-ntorcea acasă

Şi l-a văzut în colb trântit.

Dar se vedea că nu-i prea pasă

De omul ce zăcea rănit.



El a făcut slujba la Templu

Şi mulţi l-au ascultat cu zel.

Dar cui să-i dea acum exemplu

Când niciun martor nu-i cu el?



Şi-atunci el pleacă mai departe,

Spre casă drumul său e lung.

Distanţa fizică-l desparte

Şi orele nu-i prea ajung.



Apoi trecu pe-acea cărare

Şi un levit îngândurat.

Dar mult prea grabnic el dispare

Când vede ce s-a întâmplat.



Omul căzut abia respiră.

Lividă-i faţa lui acum.

Dar alte piedici se iviră:

„Mai sunt tâlhari pe-acelaşi drum...



De mă opresc e riscul mare

Să spună toţi că-s criminal,

Că i-am furat bani sau mâncare

Şi nu l-am dus la un spital...”



Plecă levitul plin de gânduri

Ce fac din el un biet înfrânt

Precum n-a fost în alte rânduri

În viaţa lui de pe pământ.



Având doar Cortul Întâlnirii

Şi jertfele de pe altar

El n-avea-n razele privirii

O altă slujbă sau alt har.



Dar iată, pe-un asin soseşte

Samariteanul milostiv.

Coboară calm, nu se grăbeşte;

El are parcă alt motiv.



Pe mulţi cu har vrea să-i îndrume.

Le poate fi mână, picior.

Din timpul său el face-anume

Un slujitor în viaţa lor.



Deşi mereu călătoreşte

Samariteanul s-a oprit.

Dintr-o privire-l cântăreşte

Pe omul care-i greu rănit.



Cu grija sa cea pastorală

Ca pentru primul ajutor,

De sângele murdar îl spală

Şi-l pune pe asin uşor.



Îi leagă rănile cu grijă

Turnându-i undelemn şi vin

Scoţându-i spinii ca pe-o schijă

Ce l-au lovit în chip hain.



Apoi îl duce mai departe

La primul han...O, nu, nu-i vis!

Rănitul a scăpat de moarte

Şi-ncet el ochii şi-a deschis.



Samariteanul cu iubire

Îi dă acelui bun hangiu

Doi lei pentru o găzduire

Pân-se va-ntoarce din pustiu.



Când zdravăn omul se va face

El va putea călători

În viaţa lui cu multă pace

Şi poate mai prudent va fi.

*

Azi lumea-i tot mai confruntată

Cu un potop de vorbe mari.

Dar dragostea-i mereu uitată

Şi cei miloşi sunt foarte rari.



Azi omu-i fără apărare,

E foarte singur şi sărman.

Lipsit de haine şi mâncare

Din strada lui îşi face han.



Iar până vin apărătorii

Ca şi-n Sodoma-i jefuit.

Şi-apoi se pun cotropitorii

Nepăsători pe chefuit.



Deci cui îi pasă de săracul

Ce n-are un medicament

Şi-şi caută la medici leacul

Sperând să-l aibă pe moment?



Toţi cei ce sunt „Samariteanul”

Nu sunt de lume preţuiţi

Deşi ei îşi iubesc duşmanul

Şi se-ngrijesc de cei lipsiţi.



Când cărturarul din Scriptură

Primea porunca lui Isus

El n-a mai fost doar bun de gură

Ci s-a jertfit şi s-a supus.



Când semenul ni-i foarte-aproape

Nu va fi greu să-l ajutăm.

Necazuri mari vin să-l îngroape

Dar noi din val îl ridicăm.



Natura deseori ne-ncearcă

Slujind astfel lui Dumnezeu.

Lucrăm şi noi la câte-o arcă

Aşa ca Noe-n ceasul greu?



Atunci când ceasul o să sune

Şi taina vieţii ia sfârşit

Vei fi-mbrăcat în fapte bune

Ce Domnul ţi le-a pregătit?



În arca noastră nu e lemnul

Cel de gofer sau chiparos.

Ea poartă-n sine veşnic semnul

Samariteanului milos.



Azi cine vrea cu El s-ajungă

Pe drumul crucii sus în Cer

Răbdarea Lui cea îndelungă

Să-i ţină loc de caracter.



Când Duhul Sfânt îţi dă putere

Să fii mai bun, mai curajos,

Fii pentru alţii mângâiere

Ca serv umil al lui Cristos.



Isus Cristos din Cer revine

Ca să te ducă la liman.

Fii gata pentru El creştine

Să faci din viaţa ta un han!



Când dai truditului o pernă

Şi-un colţ de pâine ca Isus

Răsplata îţi va fi eternă

Acolo-n Patria de sus.