Poezie PĂCATUL DINEI

PĂCATUL DINEI



(După Geneza 34)



Dina, scumpă şi frumoasă

Şi de Iacov mult iubită,

Într-o zi ieşi din casă

Gânditoare şi grăbită.



N-avea alte surioare

Taine noi să le înşire.

Căuta îmbărbătare

Şi alţi ochi ca s-o admire.



Ea dorea să întâlnească

Negreşit, fetele ţării,

Să le vadă, să vorbească

Despre farmecul visării.



Tinerii mai mult aleargă,

(Lumea-ntreagă asta ştie)

Plictiseala lor s-o şteargă

Prin a vieţii companie.



Fetele erau şirete

Şi puţin iscoditoare

Cu-ntrebările cochete:

„Cine eşti? Ce-ascunzi tu oare?



În Sihem avem noi casă.

Dar de unde eşti, copilă?“

Dina, oarecum sfioasă,

Le părea ca o zambilă.



Povestind copilăria

Şi din ce neam ea se trage

Toate-avură bucuria

S-o asculte… şi s-o roage



Să mai vină la-ntâlnire

Să sporovăiască multe.

Omu-i curios din fire

Şi îi place să asculte.



Dar pe când puneau la cale

Amănuntele descrise

Se vedea venind agale

Un voinic cu multe vise.



Cine-i? Prinţul din cetate,

Om înalt şi plin de sine.

Ce le cam ştia pe toate,

Cine pleacă, cine vine...



Şi Sihem zărise fata,

Dina noastră cea frumoasă.

Nu ştiu cum se-nvârte roata

C-a dorit s-o ducă-n casă.



I-a plăcut, nevoie mare.

El zicea că a iubit-o.

Dar nevolnica purtare

Ce să spun, a necinstit-o.



Nimeni n-a sărit s-o scape

Din a poftelor capcane.

Tragedia nu încape

În cuvintele umane.



Tânărul s-o liniştească

Încercase, dar degeaba.

Pune casa părintească

Să-i dea sfat cu toată graba.



Fiu şi tată împreună,

Vrând să scape de năpastă,

Merg la Iacov ca să-i spună:

„Dă-i pe Dina de nevastă!



Cereţi zestre cât de mare,

Noi nu dăm un pas napoi.

Puneţi-ne la-ncercare

Şi-ncuscriţi-vă cu noi...“



Ce-a urmat ştiţi toţi din Carte,

Dup-acea negociere,

Doar promisiuni deşarte,

Sânge, lacrimi şi durere…



***

E-un tablou ce te străpunge

Prin cruzimi ce graiul curmă...

La păcat uşor se-ajunge,

Dar ce chinuri vin pe urmă!



Dragostea e-nşelătoare

Când încalcă adevărul.

Iar în lumea asta mare

Lupu-şi schimbă numai părul.



Lumea grabnic te peţeşte

Şi te-ncântă cu de toate,

Cu dovezi că te iubeşte

Şi-ţi oferă nestemate.



Însă, în final, îţi fură

Castitatea şi lumina

Cum se spune în Scriptură

Că s-a întâmplat cu Dina.



Frate tânăr, surioară,

Când prietenii din lume,

Din popor te-or scoate-afară

Şi te vor chema pe nume,



Stai cu Domnul, nu te duce!

Fii ca Iosif în credinţă!

Paşii tăi spre Cer s-apuce,

Spre eterna biruinţă.