Poezie Fetiţa mea

Îţi amineşti fetiţa mea

Prin depărtări pe unde eşti

De vremurile de demult

Parcă-s din cartea de poveşti ?

Ca nişte basme şi poveşti.



De mică viaţa te-a-ncercat

Mă-ntreb ce-ar fi de noi adevarat

-De n-ar fi fost adevărat cum

De nu ne-am fi întors din drum .



Îţi amineşti fetiţa mea

Prin depărtări pe unde eşti

De nu le-am fi trăit chiar noi

Am zice că sunt doar poveşti.



Necazul ne-a remodelat

Şi brazdă-n inimă ne-a tras

Dar nu-i nimic , mai e puţin

Şi vom ajunge iar acas’.



Până atunci tu nu uita

Că eşti şi-acum copila mea

Să nu uiţi de unde ai plecat

Ar fi păcat , ar fi păcat.



Căci Dumnezeu cu mari minuni

Cu posturi şi cu rugăciuni

Te-a susţinut când ţi-era greu

Te-nchină deci lui Dumnezeu



Acum când toate au trecut

Şi roata s-a întors iar sus

Tu să nu uiţi de Dumnezeu

Şi să-i dai slavă lui Isus.



De ziua

Fiicei mele Marinela

08.08.08