Poezie Amintire (2)

AMINTIRE



Era o zi de dulce primăvară,

Pocneau pe ramuri muguri de cireşi,

Zburdau copii în voie pe afară,

Creşteau pe câmp porumbii tot mai deşi.



Zoreau flămânde turme spre păşune,

Vuiau prelung tălăngi şi plâns de miei;

Purtaţi de dorul ţării lor străbune

Treceau cocori de-atâta soare grei.



Curgea la vale printre pietre râul,

Doineau pe dealuri blânde ciocârlii,

Ţăranul harnic se-ncingea cu brâul

Poverile să-şi poarte pe câmpii.



Cum robotea furnica pe cărare

Prindea şi gâza viaţă în trifoi.

Curcanii mândri nu-ncăpeau sub soare,

Luptau cocoşi, cu penele vâlvoi.

*

Era o zi de sfântă primăvară

Când Tu, Isuse drag, m-ai întâlnit

Şi mi-ai luat din piept a mea povară

Făcându-mă senin şi fericit.



Nu pot să uit vreodată întâlnirea

Când sub un cer albastru, fără nori,

Tu mi-ai turnat în inimă iubirea

Şi pacea negrăitelor splendori.



Mi-ai pus picioarele pe stânca vieţii.

Lumina Ta mi-a dat un zâmbet nou

Să-Ţi fiu cu tot elanul tinereţii

În lumea de-azi al dragostei ecou.



Purtând pe umeri crucea suferinţei

Eu Te ador, Isuse, Miel divin!

Păşesc mereu pe calea biruinţei

Când Duhul Sfânt mi-i ajutor deplin.



Şi-astfel trăiesc, prin har, o viaţă nouă.

Şi tot la Tine vin când Îţi greşesc,

Predat, în rugi, cu mâinile-amândouă,

Să-Ţi spun plângând: Isuse, Te iubesc!