Poezie STROPII DE PLOAIE

STROPII DE PLOAIE



Ploaia-i binecuvântare

Pentru tânărul ogor

Dacă razele de soare

Îl trezesc pe lucrător.



Ploaia, razele şi vântul

Se îmbină fericit

Omului să-i dea avântul

La un trai mai liniştit.



Dacă vin doar în proporţii

Potrivite pentru sol

Nu vom sta sub spectrul morţii

Cu hambarul mai mult gol.



Ploaia multă e potopul

Ne-aşteptat, necruţător,

Ce distruge biotopul

Şi-al păcatului ogor.



Sus când soarele-n răscruce

Este un cuptor aprins

Insolaţie produce

Peste orice trup întins.



Vântul cu-ale lui rafale

Care şuieră turbat

Smulge tot ce-i stă în cale

Şi colibă şi palat.



Creatorul în grădină

A sădit atâtea flori.

Dar mai sunt sus pe colină

Spini şi pietre deseori.



Omule, tu poţi alege

Binecuvântări de sus

Dacă-L ai pe Domnul Rege

Şi-L asculţi cu gând supus.



Dacă scop ţi-e răzvrătirea

Ca al mării mândru val

Orişicum ţi-ar fi trăirea

Tu vei plânge în final.