Poezie LUMEA LUI IOV

LUMEA LUI IOV



Viaţa plină de elogii

A lui Iov e-un vechi model.

Au venit şi teologii

Ca să-l mângâie-n vreun fel.



Cu prea multă suferinţă

Îl lovise crunt Cel rău.

Şi era cu neputinţă

De-nţeles necazul său.



La-nceput, spunea Scriptura,

L-au privit cu mult respect;

Dar când şi-au deschis ei gura

Nu l-au mai văzut perfect.



Au găsit de cuviinţă

Că-i un fals neprihănit,

Iar Cel Sfânt, în consecinţă,

Într-o zi l-a pedepsit.



Boala lui atât de crudă

Pe-un cântar etern l-a pus.

N-avea Iov cum să audă

Ce-n cerescul sfat s-a spus.



Cum Stăpânul din vecie

L-a privit, l-a aprobat.

Dar Satan plin de mânie

În durere l-a-mbrăcat.



Fini cunoscători de viaţă

Mai erau atunci cei trei,

Ca o apă ce te-ngheaţă

De nu poţi măcar s-o bei.



L-au lovit cu argumente

Ce nu fac nici cât un pai,

Cu priviri impertinente

Care-l depărtau de Rai.



Teologii au probleme

Când vorbesc de Dumnezeu

Unui om care se teme

Să nu-L supere la greu.



De nu ştii ce-i suferinţa

Pentru rănile ce dor,

Nu poţi alina fiinţa

În al focului cuptor.



Ei ştiau din lume multe

Lucruri despre Dumnezeu.

Însă, n-au ştiut s-ajute

Un amic aflat la greu.



Ei, deşi păreau capabili,

Inţelepţi, buni credincioşi,

Nu-s prieteni veritabili

Ci amici supărăcioşi.



Ei făceau doar presupuneri

Despre Iov şi-al său păcat.

Dar apoi au dat din umeri

Când Cel Sfânt i-a cercetat.



Domnul le-a mai dat de ştire

Că nu-i drept ce-au spus toţi trei;

De aceea ispăşire

Iov să facă pentru ei.



El, trecând prin încercare,

A rămas de neclintit;

Dar şi-o pildă de răbdare

Cum nicicând nu s-a-ntâlnit.



Bine-ar fi luând exemplu

Fiecare dintre noi,

Să fim tuturor un templu,

Nu de judecăţi şuvoi.



Ci s-aducem jertfă vie

Pentru toţi cei vinovaţi

Ca Stăpânul din vecie

Să ni-i facă iarăşi fraţi.



Doar primind o suferinţă,

Fără a cârti în ea,

Le vom fi de folosinţă,

Când răbdăm, şi altora.



Lumea poate să tot spună

Că cei sfinţi n-au caracter,

Dar ei plini de voie bună

Rugi să-nalţe către Cer.



Este-o singură scăpare

Din impasul cel mai greu:

Să te-ncrezi cât poţi de tare

Ca şi Iov, în Dumnezeu…