Poezie SEMNELE SFIRSITULUI

SEMNELE SFIRSITULUI





Vuieste pamintul, cel plin de pacate

Si munti, se cutremura, ne-incetat,

Molimi, apar, aici si departe

Cum, ne-a spus DOMNUL, asa s-antimplat



Si marea, vuieste, nebuna-nfuriata

Inghite pamintul, pe alocuri, urlind

Si piatra cea mare, se rupe o data

Necazuri, urgii, sunt acum pe pamint.



Si lumea-i confuza, si e buimacita

Pe alocuri, pamintul, inghite si case

Multimea, alearga ca si-nnebunita

Iar, marea, inghite si oameni si vase.



Dar, nu e sfirsitul ci doar niste semne

Cind lumea e-ntoarsa cu susul in jos

Si chiar si credinta, pe alocuri se pierde,

Si geme pamintul, murdar, pacatos



Dar, printr-e atitea pacate murdare

Sunt oameni ce cred in iubitul ISUS

Ei, lupta sa duca, cuvintul, mai tare

Stindardu vestirii-l ridica, mai sus



Ei, cred cu tarie, in cel ce-o sa vina

Pe alesi, sa ii scape de atita blestem

Ei cred cu tarie, si-au inima plina

Si ce-a spus ISUS, pentru, ei e solemn.



Ei cred cu tarie, in tot, ce-i vestit

Si, stiu ca ISUS, din cer va venii

Ca locul, pe care EL, l-a pregatit

Cu drag, l-a ales, pentru cei , ce-i sunt fii.



Se tulbura mintea, si inima plinge

Ca omul e slab, din pamint, e facut

Dar, bunul ISUS, ne-a spalat, cu-al SAU, singe

Din mortea cea grea, la viata a trecut.



Iubirea, ne-a dat, si ne-a dat nemurirea,

Din spaima, si temeri, pe noi, ne-a salvat

Si moartea, a sters, ne-a adus mintuirea

Din focul cel vesnic, pe noi, ne-a scapat.



Suntem, numai oameni, suntem tematori

De tot, ce va fii, si de ce va urma

ISUS, va venii, si noi increzatori

Din toate pe rind, numai EL,ne-a scapa



De miini, sa ne prindem, acei care credem

Ca DOMNUL ISUS, e al nost, salvator

Sa ne sustinem, cu toti, care mergem

Spre al nostru ISUS, ce ni-e mintuitor



Curaj, sa ne face, si strins, sa ne tinem

Si unul pe altul, sa ne-ncurajam.

Cu-anoastra credinta,de ISUS, sa ne prindem

Pe poarta, cea strimta, cu el sa intram



amin