Poezie LA MUNTE (1)

LA MUNTE



Cât ar fi de-ncântătoare

Viaţa râului cu punte

Parcă tot e mai frumoasă

Când ea urcă-ncet la munte.



Simţi un aer care vine

Inima să-ţi curăţească

Şi te simţi mult mai aproape

De o Patrie cerească.



Florile îţi ies în cale.

Parcă nu-s ca celelalte.

Păsările cele rare

Zboară sus pe culmi înalte.



Uiţi de lume şi de tine,

De îngrijorări terestre.

Pe-nserat vezi mii de stele

Ale cerului ferestre.



Mai auzi nu prea departe

Un plâns tainic. E izvorul.

Dacă-acestea sunt frumoase

Oare cum e Creatorul?!



Ca să ştim cum este Domnul

Cel ce-a pus pe-orbite stele

A venit Isus în lume

Pentru lacrimile mele.