Poezie ALFA

ALFA



„Eu sunt Alfa şi Omega!”,

Zis-a Domnul Dumnezeu

Ce-a creat tot Universul

Numai prin Cuvântul Său.



Mai întâi chemă lumina.

Cerul l-a desfăşurat.

A strâns apele sub boltă

Şi pământul l-a uscat.



A pus iarbă cu sămânţă

Frunze-n pomii roditori.

Şi astfel a fost o seară

Şi un răsărit de zori.



A pus stelele şi luna,

Soarele cel plin de har

Zi de zi să ne-ncălzească,

Să ne dea lumina-n dar.



Luna a primit putere

Peste nopţile de vis.

Stelele de la nălţime

Luminau din Paradis.



Domnu-a despărţit lumina

De-ntunericul deplin

Ca s-arate tuturora

Că El este „Da” şi-„Amin”.



A mai fost o dimineaţă

După noaptea ce-a trecut.

Iar în marea agitată

Peştii mari au apărut.



Multe mari vieţuitoare,

Toate după soiul lor,

Au răspuns, umplând oceane,

Glasului de Creator.



Se vedeau păsări cum zboară

În al primăverii crâng.

Care se umplea de viaţă

Ploi de raze adăstând.



Şi a mai trecut o seară...

Iar când zorii luminau

Creatorul dând poruncă

Animalele-apăreau:



Ursul, leul şi pantera,

Uriaşul elefant,

Lupul, vulpea cea şireată

Şi mistreţul intrigant.



Fiarele-au umplut pădurea

Şi umblau după păşuni,

Fiecare c-o pereche

În corola de minuni.



Era-mpodobit pământul

Cu noian de frumuseţi.

Însă îi lipsea stăpânul

Purtătorul noii vieţi.



În a şasea zi, la urmă,

Domnul l-a făcut pe om

Şi-a lipit cu-a Sa iubire

Un atom cu alt atom.



I-a plăcut frumos să fie

Şi din lut l-a modelat

Creând o fiinţă vie

Care s-a numit Bărbat.



Din Bărbat cree Femeia

Dintr-o coastă de la cord

Ca cei doi tot timpu-n viaţă

Să trăiască în acord.



Le-a dat binecuvântarea

Dumnezeul Creator

Peste tot să stăpânească

În proprietatea lor.



Ei crescând să se-nmulţească,

Să umple pământul tot,

Să-l supună, să-l închine

Pentru Domnul Savaot.



Peste peşti şi peste păsări,

Peste fiare din câmpii

Cei doi soţi aveau puterea

Ce venea din veşnicii.



Le-a dat hrană pe măsură

Un meniu mai sănătos

Şi cu multe vegetale

Din pământul cel mănos.



Creatoru-a dat mâncare

La tot regnul animal,

Din uscatul cel terestru

Sau din aer, sau din val.



S-a uitat Domnul la toate

Şi atunci S-a fericit.

Şi-n a şaptea zi Stăpânul

Bucuros S-a odihnit.

*

Mai târziu privind cu milă

Domnul lumea de nevoi

Şi-a trimis în lume Fiul

Ca să moară pentru noi.



Prin Isus avem odihnă

De-L urmăm prin Duhul Sfânt

Şi-I păstrăm cu pietate

Noul vieţii Legământ.



El e-adevăratul Alfa

Şi Omega de apoi.

Să-I dăm inima întreagă

Şi va fi în veci cu noi.