Poezie ARIPI DE SLAVA

ARIPI DE SLAVĂ



Fă-mi Doamne Isuse dorinţele mele

Aripă spre slavă prin vânturi rebele

Să trec peste toate: să calc în picioare

Veninul de scorpii şi spinii-n cărare.



Ce lung e pustiul spre sfânta Cetate!

Ce nalt mi-este visul de doruri curate!

Dar merg mai departe, mă scutur de tină

Şi-aştept ca să-mi dărui mai multă lumină.



Crâmpeie de ceruri ai pus Tu în mine

Pe calea îngustă, prin rugi şi suspine.

Dar poarta de aur văd nu-i prea departe.

Pe cruce iubirea triumfă şi-n moarte.



Ca Moise-n vechime vorbind către Stancă

Mă-nalţ azi în rugă c-o pace adâncă.

Mai fă scump Isuse să curgă izvorul

Să bem împreună şi eu şi poporul.



E grea suferinţa produsă de sete

Când false succese ar vrea să te-mbete

Uitând că din ceruri avem izbăvirea

Ce-n dar ne-o aduce şi astăzi iubirea.



Mai pune în inimi lumina Scripturii

Să-nfrunte în luptă tenebrele urii

Ca slava deşartă venind către mine

Să nu mă atingă cu ghiare haine.



Noi mergem spre ceruri pe Calea cea vie.

De ce să ne-ntoarcem din nou în robie ?!…

Şi cum vom putea să mai trecem prin mare

Când Domnul ne cheamă la altă lucrare ?!…



Nu templele lumii ne sunt năzuinţa

Ci-n inimi, prin Duhul, noi ducem credinţa,

Speranţa cea nouă, iubirea curată

Ce nu mai apune în om niciodată.



Fă-mi Doamne Isuse iubirile mele

Să ardă în noapte ca sclipet de stele,

Să nu-mi las credinţa din Tine primită

Oricât mi-ar fi viaţa de vânturi lovită!



Păzeşte-mi urechea de şoapte viclene,

De gândul mândriei, de false catrene.

Plecat totdeauna sub jugul slujirii

Să port către alţii mireasma iubirii.

**************