Poezie EU NU SUNT (1)

EU NU SUNT





Eu nu sunt nici măcar un glas

ce strigă în pustie.

Dar cânt la fiecare pas

prea plin de bucurie.



Eu nu sunt nici măcar un bob

de grâu din holda lină.

Dar port în pieptul meu un drob

de dragoste divină.



Eu nu sunt nici măcar un strop

de apă din câmpie.

Dar port în mine un potop

de har şi apă vie.



Eu nu sunt nici măcar un fir

de praf din lumea largă.

Dar duhul meu e-un tainic mir

ce pieptu-mi vrea să-l spargă.



Eu nu sunt nici micul nectar

pe floarea cea suavă.

Dar am în rugă, pe altar,

un Paradis de slavă.



Eu nu sunt nici măcar atom

în căile lactee,

dar port în sufletu-mi de om

sclipiri de curcubee.



Eu nu sunt nici măcar pitic

pe-acest pământ sub soare.

Eu sunt, vă spun, atât de mic!...

Dar Tatăl meu e mare!



Cu braţul Său El m-a creiat

din dor şi nestemate

să am cu cei ce L-au urmat

eterna Lui Cetate.