Poezie SIRETLICUL SARPELUI

ŞIRETLICUL ŞARPELUI



Când îţi place şiretlicul

Care ţi-a distrus voinţa,

Tu te-alegi doar cu nimicul

Înrobindu-ţi grav fiinţa.



Dacă-ncalci acea poruncă

Ce ţinteşte înspre viaţă,

Iute Şarpele te-aruncă

În a îndoielii ceaţă.



Nu mai vezi nicio scăpare,

Nicio punte spre mai bine.

Vezi în toate condamnare,

Chin şi-o veşnică ruşine.



Dumnezeu din Cer vorbeşte

Prin cuvântul Legii sfinte.

Teama-n inima ta creşte

Şi te-ascunzi după cuvinte.



Explicaţii de tot felul

Sunt acum doar frunze moarte

Ce nu-şi pot atinge ţelul

Şi te ţin de Cer departe.



Şarpele a râs în sine

Când tu ai muşcat momeala

Înjectând viclean în tine

Şi mândria, şi-ndoiala.



Când doreai să fii mai mare,

Comparat cu Creatorul,

Ţi-a fost smulsă slava-n care

Te-mbrăcase Salvatorul.



Chiar de-ai fi acum o zdreanţă

Sau o stea rătăcitoare,

Ai o ultimă speranţă:

Harul sfânt ce-ţi dă iertare!