Poezie CONFUZIA

CONFUZIA



Când raza se retrage

Modestă şi tăcută

Şi iarba din viroage

Rămâne nepăscută,



Apare înserarea

Şi noaptea-ncet coboară.

Confuzia-i rumoarea

Din viaţa cea sprinţară.



În loc să se-odihnească

De-ntregul greu al vieţii

Şi pacea s-o primească

În zorii dimineţii



Ce curg doar din Lumină,

Din harul ce veghează,

Cei făuriţi din tină

N-au conştiinţa trează.



Confuzia totală

Se-aşterne peste minte

Şi viaţa lor reală

E-un chin fără cuvinte.



Vederea limitată

La scoarţa Terrei noastre

Îi face să nu poată

Privi spre zări albastre.



Văd lumea mulţi întoarsă

La clipa efemeră

Ca lumânarea arsă

Ce foc nu mai oferă.



A luminat o vreme,

Dar piere fără veste.

Şi-n clipele supreme

S-a dus şi nu mai este.



Ce-i dincolo de moarte?

E viaţă? Cine ştie?

Şi cum poţi să ai parte

De Rai când nu-i vecie?!...



De-i viaţa râu în spume

(Mă-ntreb, spre care ţintă?),

De unde ştii tu, lume,

Cine-ar putea să mintă?



***

În antica Grădină

Chiar Dragostea cerească

Veni printr-o Lumină

Pe Om să-l mântuiască.



Dar Omul dintr–odată,

Privindu-şi goliciunea,

Se-ascunse de-al său Tată

Şi-alese urâciunea.



De-atuncea vechiul Şarpe

Prin falsele corecţii,

Aşa cum scrie-n Carte,

Şi-a înşelat adepţii.



Minciuna necredinţei

Şi tina făr`delegii

Pe marea neputinţei

Comit, vai, sacrilegii.



„Ce-mi va fi dat în viaţă

Aceea va să fie!“,

Îşi spune omu-n faţă

Strivit de veşnicie.



Şi-ncearcă să-şi alunge

Suspiciunea-ntreagă:

„Acolo voi ajunge

Cu-a faptelor desagă…“



Aceasta-i mângâierea

Făpturilor confuze

Ce-şi urmăresc plăcerea

Atâtor mii de scuze.



Că n-au de loc păcate,

Nici timp de pocăinţă.

Că Dumnezeu e-n toate

Dar ei nu au credinţă.



Că-i liber orişicine

Să umble-n căi sucite,

Cu ode sau suspine

Cum inima-i permite.



Iar ce va fi la urmă

Nu-l mai interesează.

Imboldul său de turmă

Tot timpul îl veghează.



Să nu cumva să scape

De-a lumii grea robie

Din temninţă să-şi sape

Tunel spre veşnicie.



Isus e-acea Lumină

Ce luminând tunelul

Îl scapă de-orice vină

Căci El, doar El, e Mielul!



Există o ieşire.

Confuzia-i ca ceaţa.

Veniţi la mântuire!

Isus Cristos e Viaţa!



Nu viaţa ce-l desparte

Pe om de om când moare,

Ci una fără moarte

În slava viitoare.



Doreşti înţelepciune

Şi n-o găseşti niciunde?

De-L chemi prin rugăciune,

Azi Domnu-ţi va răspunde.



Nu amâna iertarea

Ce -ar vrea El să ţi-o deie

Ca să-ţi găseşti cărarea

Prin Căile Lactee.



Cu-o dragoste fierbinte

Isus ce-a stat pe cruce

Mileniul păcii sfinte

Curând îl va aduce.



De-I porţi acum pe frunte

Batjocura şi spinii,

Vei sta şi tu pe munte

Voios cu toţi creştinii…