Poezie HERUVIM OCROTITOR

HERUVIM OCROTITOR



(După Ezechiel 28)



Un alt voievod ce spune:

„Eu, doar eu sunt Dumnezeu!“,

E tiranul ros de ură

Care se mai cheamă «Eu».



Are inima-ngâmfată,

Uită deseori că-i om,

Că e limitat în toate

Ca tulpina unui pom.



Dar limbajul alegoric

Folosit de Ezechiel

Chiar ne-a pus pe toţi pe gânduri:

Heruvimul? Cine-i el?!



Cel ce-a strâns avere multă

Grămădind chiar aur pur

Pentru faima sa cea mare

În al vechii lumi contur.



S-a găsit şi-nţelepciune

În celebrul voievod

Pentru care bogăţia

E-al ştiinţei sale rod.



Îl cunoaşte orişicine

Nu ca binefăcător,

Ci ca despot cu putere

Din popor în alt popor.



El negociază totul

Pe-ale vieţii largi cărări

Pentru cei care-l urmează

Făr-a pune întrebări.



Vistieria lui să crească

Sufletele vin potop.

Nu e loc pentru credinţă

Cu al bucuriei snop.



Veacuri şi milenii multe

L-au îmbogăţit mereu

Pe acela ce sub soare

Se pretinde Dumnezeu.



Cel Preasfânt de el vorbeşte

Prin profetul Ezechiel

Şi-i arată obârşia

Însă şi obştescu-i ţel.



Se afla într-o grădină,

În Eden, scânteietor,

Cel mai mare peste îngeri,

Heruvim ocrotitor.



La-nceput fără prihană,

Printre pietre scânteind,

El căzuse-ntr-o capcană

Şi-a fost prins păcătuind.



L-a cuprins nelegiuirea,

Îngâmfarea l-a răpus.

S-a stricat prin strălucirea

Care nu-i era de-ajuns.



El voia mai multă slavă

Şi noian de slujitori

La un scaun de domnie

Dincolo de-ai vieţii zori.



Frumuseţea şi puterea

L-au corupt imediat,

Şi din gloria înaltă

Pe pământ fu aruncat.



Lumea-ntreagă e terenul

Unde sadicul stăpân

Se căzneşte să vorbească

Celor ce cu el rămân.



Şi precum îi este firea,

Din neghină, nu din grâu,

Samănă nelegiuirea

Printr-o viaţă fără frâu.



Şi-a umplut întreg pământul

De osândă şi de iad.

Mii şi mii de inimi rele

În ispitele lui cad.



Prin războaie, revoluţii,

Prin oricare cod de legi,

Şi-a supus el continente,

Oşti de preşedinţi şi regi.



Visul său e înşelarea

Omului prea ignorant

Ca de Cer să-l depărteze

Şi să-l tragă în neant.



Prin comerţul său de inimi

Murdărite-n fel şi chip

Chiar pe sfinţi el îi înşală

Când au casa pe nisip.



Nedreptatea şi-ntinarea

Sunt ca mreaja de pescar

Ce-o aruncă diavoleşte

Între oameni fără har.



„Vine ziua, spune Domnul,

Când despoticul Satan

Va fi prins cu mâna goală

Şi luptându-se în van.“



Îl aşteaptă grea pedeapsă:

Focul chinului cumplit

Pregătit de multă vreme

Pentru prinţul răzvrătit.



Şi atunci, la Judecată,

Orice om Îl va vedea

Pe Isus, Judecătorul,

Ce-a murit pe Golgota.

***

Ce vei spune-n clipa ceea

Când şi tu vei fi-ntrebat,

Cum de n-ai primit Cuvântul

Şi pe-al slavei Împărat?



Cum de te-a-nşelat Vrăjmaşul

Să faci voia lui mereu

Şi să nu primeşti credinţa

În Mielul lui Dumnezeu?...



Ah, mai poţi a te întoarce

Cât timp harul nu s-a-nchis,

Să primeşti iertare, pace

Şi intrare-n Paradis!...