Poezie Adevărul despre starea actuală(2)

ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ(2)

(Noul val al lumii)



Ne împresoară valul lumii

Suntem datori să îl stopăm

Să nu ne prindă gheara-i rece

Pentru credinţă să luptăm!

Să nu-l lăsăm să-şi facă jocul

Prin care vrea să pună-n noi

Atracţii pentru tot ce-i humă

Şi marfă unsă cu noroi.



El vrea decor nu ataşare,

El vrea spectacole, nu har

Şi de aceea e răceală,

De multe ori, în sanctuar

Cine s-a prins în unda lui

Citeşte Cartea pe sărite

Şi-apoi propagă la mai mulţi

Învăţături răstălmăcite...



De-aceea cei ce au vândut

Pe fraţii lor de pribegie

Primesc ovaţii şi cununi

Da! Se-mplineşte-o profeţie:

Că-i vai de cei care numesc

Întunecimea drept lumină

Şi dau în loc de marfă dulce

O marfă care nu alină.



De-aceea acte teatrale

Sunt introduse în program

Şi a slăbit încredinţarea

C-om fi în sânul lui Avraam

Cum de-a putut stăpânul nopţii

Să ne adoarmă cu poveşti?:

N-am mai plasat pe-ntâiul loc

Problemele duhovniceşti.



Ne-ncorsetează, parcă, teama

De-ai demasca pe ipocriţi

Ne temem că ne vor numi

Nepocăiţi şi răzvrătiţi

De-aceea adoptăm tăcerea

„C-aşa-i mai bine!” – zicem noi

O, ce departe suntem azi

De ai credinţei sfinţi eroi!



De la amvon rostim reclama

De parc-ar fi cuvânt ceresc

Şi nu ştim că din ea provine

Doar suflul rece şi firesc

Şi-aşa se face că parada

S-a strecurat, ne-a captivat

Şi-l acceptăm în slujba sfântă

Pe cel căzut şi vinovat.



La colţ dreptatea este pusă

Vrând, cu nesaţ, s-o-nghesuim

Şi ne mirăm că nu-s răspunsuri

Când ne rugăm şi când postim

De-ar fi, azi, Petru printre noi

Ne-ar spune fără ocolişuri

S-aducem la lumina zilei

Tot ce ţinem prin ascunzişuri.



Tradiţii, fală, ritualuri

Pătrund în mod discret, subtil

Cum de uităm că oponentul

E-atât de rece şi abil?:

Ne farmecă mesaje care

Lipsite sunt de foc ceresc

Ne amăgim cu-acele roade

Ce-atât de iute putrezesc.



Tendinţe îmbrăcate-n straie

Croite de agenţi de jos

Le acceptăm de parc-ar fi

Din Codul sfânt al lui Hristos

Şi astfel intră toleranţa

Cu izul ei de putregai

Şi ne întunecă vederea

Spre zonele din sfântul Plai...



Mai mult ca ieri, azi, tolerăm

Şi mâine-om tolera mai multe

Şi-aşa uităm de pocăinţă

Când vin necazuri şi insulte

Noiane-ntregi de-ncurcături

Ne copleşesc când dau atacul

De multe ori închidem ochii

Când foarte grav este păcatul.



Fariseismul n-a murit

Ci-a revenit cu mari pretenţii

Şi-l protejăm cu scheme noi,

Cu noi metode şi invenţii

Ne-alimentăm şi din Scripturi

Şi din izvoare seculare

Şi de aceea ne învinge

Chiar cea mai mică încercare.



Pastila falselor doctrine

O mai luăm din când în când

Şi astfel pe cărarea vieţii

Mergem tăcuţi şi nu cântând

De-ar fi să vină martirajul

Am fi noi gata să plătim

Un preţ al jertfelor supreme,

Un preţ ce-n cruce îl găsim?



Soluţia nu e uşoară

La tot ce-a fost menţionat

Şi totuşi ne gândim că harul

Ce încă nu s-a terminat

Ne-ndeamnă, poate, înc-odată

La cruce să privim – şi-apoi

Ne vom pleca la rugăciune

Şi vom lua decizii noi...



Şi mult mai serioşi umblarea

Prin lumea-n care ne-am născut

O vom armoniza cu Cerul

Aşa cum fost-a la-nceput

Şi ne-om întoarce la credinţa

Ce naşte doar trăiri cereşti

Şi iar vom afirma cu patos

„O, Tată, ce magnific eşti!”



gc/5 Aprilie, 2011





POST SCRIPTUM

Anul trecut(2010) am compus poemul intitulat ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ(1)

Reacţiile la acel poem au fost de toate felurile. Unii m-au felicitat ptr curaj. O soră a inclus poemul în revista surorilor. Am primit şi câteva comentarii la adresa e-mail personală prin care mi se spunea că starea descrisă în poemul menţionat e caracteristică doar la o secţiune mică sau o proporţie mică din bisericile contemporane, sau că sunt puţine biserici unde e aşa cum a fost descris în poezie. Reacţia me a fost: „ar fi bine să fie aşa.” La vremea acea lucram la partea a 2-a a poemului ADEVĂRUL DESPRE STAREA ACTUALĂ. Cunosc destul de bine starea bisericilor de azi. Cum? Din practică, din mărturisiri, din informaţii. Caut să mă documentez nu ptr denigrare ci de dragul adevărului căci doar adevărul produce eliberare. Vă invit, de curiozitate, să vizitaţi site-ul www.dictatorpastors.yolasite.com să vă faceţi o idee. E clar că situaţia bisericilor contemporane e departe, spiritual, de starea bisericilor din veacul întâi. E un adevăr recunoscut de majoritatea dintre noi. Sunt mulţi profeţi falşi; duhul lumii pătrunde şi puţini se întristează de lucrul acesta. În unele locuri liderii conduc în stil dictatorial; abaterile de la doctrina biblică sunt multe. etc, etc.

Şi totuşi având în vedere că nu toate comentariile au fost favorabile pentru partea I-a, am abandonat partea a II-a, poate pe la jumătatea poemului. Asta se întâmpla în toamna anului 2010. Dar Dumnezeu a avut un alt plan. În prima săptămână din aprilie la RESURSE CRESTINE a fost postat editorialul redat mai jos şi semnat de Mihai Ardelean. Mi-am zis atunci „uite că mai sunt şi alţii care sesizează, mai sunt şi alţii care au curaj să prezinte deschis situaţia multor biserci de azi.” Am decis, atunci, să finalizez poezia, nu cu scopul de a denigra ci cu scopul de a lansa un semnal de alarmă. Şi cred că asta a fost intenţia sinceră şi a lui Mihai Ardelean. Deci iată în continuare editorialul scris de păstorul Mihai Ardelean.



"Bisericile de azi sunt rezultatul predicilor fara versete biblice dar pline de povesti, a lipsei Duhului Sfant dar a unor spectacole frumoase numite "programe neplatite" sau ieftine ca leul de la colecta. Sunt rezultatul cantarilor fara esenta, a lipsei de inchinare in duh si in adevar, a rugaciunilor fara raspuns. Biserici care racesc lumea si incalzesc firea pamanteasca cu imbracamintea surorilor care canta in fata la cor. Bisericile lipsei de supunere a capetelor neacoperite si a lipsei de ingaduinta fata de slabiciunile celor de langa noi. Bisericile pline de orbi in care miopul este imparat si omul cu aparat auditiv in urechi predica o evanghelie unor oameni obisnuiti cu strigatele de gol de la meciurile din liga 1.

Morminte varuite dar cu clima si aer conditionat ca sa nu simtim toropeala chinurilor constiintelor neeliberate si a vietilor neschimbate dar totusi cu maini ridicate la seri de evanghelizare.

Biserici ale lenesilor spirituali care mananca predici ca si bigmac-urile de la McDonald’s si striga dupa un cola cu gheata „AMIN”, fara sa miste un deget in a pune in aplicare ceea ce aud.

Bisericile de azi sau nebisericile de azi sau tentativele numite Biserici astazi, nu mai ofera solutii, nu mai dau directii la fel ca medicii generalisti care stiu totul si nimic. "Bisericile aspirina" care incearca din rasputeri sa vindece cancerul numit pacat din om cu un zambet larg, cu glume si aplauze in numele lui Isus. Lovim in pacat prea putin sau cand o facem, o facem usor, dand palmele glumelor cand ar trebui sa folosim pumnii adevarului din versetele biblice.

"Caricatura", numita biserica, pe care o traim noi astazi ne face sa ne simtim confortabili pentru ca ne ofera placerea prieteniei cu lumea si morfina alinatoare de dureri a credintei ca asa putem ajunge in rai.

Bisericile lipsei de respect in care privim mai mult albastrul apei din scaldatoare si murim bolnavi in detrimentul albastrului cerului din ochii vindecatori a lui Isus.

Biserici cu cearsafuri pe oglinda Scripturii, ca mortii nu suporta sa isi priveasca in ea chipul rece si lipsit de viata a inactivitatii si a comelor spirituale, traiasca totusi democratia din cioburile colorate numite predici si indemnuri, ca prin ele se moare totusi cu zambetul pe buze. Tragedia vine dupa...

Biserici in care e utopic sa vorbesti despre schimbare si e o adevarata blasfemie sa fii impotriva curentului majoritar.

Biserici care seamana cu amfiteatrele in care toti stau pe ultimul rand, dar nu din smerenie, ci ca sa poata iesi inainte de incheierea serviciului divin, care si asa este plictisitor daca tine mai mult de cinci minute.

Biserica locala are totusi panselutele cuvintelor dulci pe care le adresam din interes cand vrem cate un alt adormit in comitet care sa ne apere noua interesele meschine. Si, ce nu poate face azi mierea aducatoare de pace a banilor dati pentru renovarea unei cladiri, in care membrii plang teatral, crescand umiditatea aducatoare de mucegai pe la colturile intunecate unde barfele cresc in voie in inimile iubitoare de senzational...

Renovarea se impune, locul e prea umed, lumina prea slaba, aerul prea rece, somnul prea adanc, dar nu o renovare de suprafata la patru ani ci una fundamental biblica. Trebuie deci un mester expert in renovari din temelii, o solutie anti-mucegai, numita pocainta sincera si intoarcere la Dumnezeu.

Dar ca sa trezesti un om nu iti trebuie un expert ci un strigat. Asta putem face toti dar nu la miezul noptii ca atunci e tarziu. Atata vreme cat candela lui Dumnezeu arde inca, indemnul meu e: "Strigati din toti plamanii, din toate puterile "

Ps: Articolul de mai sus, dupa cum reflecta si titlul, se refera la starea adunarii in general si nu la Biserica adevarata a Lui Hristos. Poti fi zeci de ani membru intr-o adunare (biserica locala) si sa nu ai de-a face cu Biserica Lui Hristos ("tu nu esti departe de Imparatia Lui Dumnezeu" - Marcu 12:34). Fie ca Domnul sa ne dea putere sa privim fiecare spre noi, sa ne cercetam starea si sa facem tot ceea ce cere Biblia pentru a trai o pocainta reala, contrara curentului din ziua de azi. "

MIHAI ARDELEAN



Pentru predici pe aceeasi tema, accesati:

Paul Washer - 10 puneri sub acuzare

Paul Washer - Niciodata nu v-am cunoscut

Nate Pfeil - Focul

Anonim - Idolii Americii