Poezie Te-ntrebi tu oare azi creștine?

Te-ntrebi tu oare azi creștine

De viața ta are vre-un rost

Cînd sunt atîția azi în lume

Cu sufletul făr, adăpost



Te-ntrebi de pește ai deajuns

Și pîine din belșug

Ori tot ce ai, azi ții ascuns

Și singur ești la jug



Ai fost tu la vecinul care

E-ngrijorat de moarte

Nici o speranță numai are

Și vrea să plece-n noapte



Se știe-a Mea Lumină-n tine

Și ești înștiințat

Că ceea, ce faci azi e bine

Nu-i faptă de păcat



Tu zici că-ai fost la cel bolnav

Și văduvei ia-i spus

Să aibă crez precum Rahav

Dar nu este deajuns



Căci cel bolnav are nevoe

De Mine nu de tine

Și văduva de-ncredințare

Nu doar de vorbe bune



Pe cel, ce doarme pe subt gard

L-ai ridicat vreo dată

Și să-l săruți blînd pe obraz

Să-i spul de-a Mea răsplată



Nu-ți cer să cheltuești averi

Pentru a Mea lucrare

Căci e deajuns doar să mă chemi

Și slava va fi mare



Căci doar atunci ,cînd sunt chemat

Eu vin în mare grabă

Să-i dau iertare de păcat

Oricui vrea să-i fiu Tată



Sunt întrebări,ce vi le pun

În fiecare clipă

Căci sunt pornit,deja-s pe drum

Și nu vreau să știți frică



Vreau fericiți doar să vă știu

Și cînd mă voi întoarce

Un suflet să aveți doar viu

În inimă doar pace

Amin !