Poezie SFIRSITUL, E ATIT DE APROAPE

SFIRSITUL, E ATIT DE APROAPE



Pe alocurea, incep razboaie

Si se duc, singeroase, lupte

Si omenirea in puhoaie

Nu conteneste, sa se-nfrunte



Se bat, cei, tari si inarmati

Puterea, ca sa o cistige

Iar, oamenii la moarte-s dati

Cei tari, au dreptul sa oblige



Iar, omenirea, moare-n masa

Si fara nici un rezultat,

Dar, celor tari, nici nu le pasa

Ce si-au dorit, au capatat



Pe alocuri, pamintul se crapa

Si muntii-nalti, se prabusesc

Uscatul cu tot, cade-n apa

Si marile il inghitesc.



Si in adincuri piere, totul

Ca si cum n-ar fii, existat

Exact, asa cum si potopul

Tot, ce-a fost viu a inecat



In alte locuri, lava geme

Puternic, in adinc, mocneste

Sa izbucneasca, ar da semne

Pamintul , rau se zguduieste



Erupe lava cea topita

Isi face loc sa se reverse

Iar omenirea ingrozita

Alearga, ca sa se salveze



Pe alocuri, totul se aprinde

Iar uscaciunea aduce focul

Si soarele, mai rau se-ncinge

Si in scrum , se preface totul



Iar seceta, totul usuca

Ogoarele, rod nu mai dau

Pe unii panica-i apuca

Credinta-n DOMNUL, tot, nu au



Iar molimele, bintuiesc

Si vietile, usor se sting

Iar oamenii-n chinuri bolesc

Teama, si groaza, ii cuprind.



Sunt bombe, care vieti distrug

Din ura si din razbunare,

Din calea lor, oamenii fug

Dar, nu mai au deloc scapare



Sfirsitul, semnele vestesc

Pe care DOMNUL, le-a deschis

Si cei ce cred, se mintuiesc

Ca in Scripturi, asa sta scris.



Chiar, si in penultimul ceas

Sa ne intoarcem, spre CRISTOS

Ca multa vreme, n-a ramas

Si tot ce-i sus, va cadea jos



Si cerurile si pamintul

In foc, continuu, mult va arde

Satan, va fii al lor stapin

Si IADUL VESNIC, o sa-l rabde.



Cei gasiti drepti, la EL vor merge

Cu IMPARATUL CEL CERESC

Roadele vietii, vor culege

Si sus, la ceruri, se sfintesc



Pentru, ca l-au ales pe DOMNUL

In VESNICIE, vor trai

De pe pamint, au cules rodul

Care-i va duce-n VESNICII.