Poezie Ai mila o Doamne

Ai mila o Doamne



Ai mila o Doamne de poporul Tau,

Care azi Te cheama si striga la greu.

Care Te asteapta sa intri-n cercetare,

Ai mila o Doamne, azi in graba mare.



Care Te doreste, care-si vede starea,

Care dintre randuri striga indurarea.

Care Te doreste cu inflacarare,

Si Te-asteapta Doamne sa vi in adunare.



Ai mila o Doamne de acei ce gem,

Care Te doresc si-n lacrime Te chem.

Sa le iei suspinul, marea apasare,

Sa le inalti glasul cu inviorare.



Ai mila o Doamne, de biserica,

Care Te doreste si vrea a Te urma.

Care este gata sa Te intalneasca,

Si in rugaciune sta sa se gateasca.



Care nu mai tace si Te lauda-ntruna.

Care Te cunoaste dupa semne-acuma.

Care face totul ca sa fie gata,

Cand Tu ai sa vi s-o rapesti la dreapta.



Ai mila acuma si cu graba mare,

Schimba scopul nostru aici in adunare.

Sa ne rugam mai mult sa stam in umilinta,

Sa avem rabdare si mai multa credinta.



Cerceteaza astazi si pe mic si mare,

Si pe cei ce cad sau din inchisoare.

Pe cine se lupta prins de slabiciune,

Intr-un colt de sant, sau pierdut in lume.



Ai mila degraba de poporul Tau,

care este-n valuri si striga mereu.

Care nu asculta de indemnul firii,

De cei intinati in faptele urii.



Ai mila de ei si le da putere,

Sa poata strabate valea de-ncercare.

Sa treaca momentul, sa ramana tare,

Sa nu se aplece plini de disperare.



Sa stie ca viata Tu o dai si iei,

Sa se-ncreada-n Tine ca la cer ii sui.

Si de cei ce azi nu mai au mancare,

Care nu au paine si-s in stramptorare.



Ai mila o Doamne de copii Tai,

Mai strabate campul, alunga pe misei.

Pune Tu hotarul, intoarce natura,

Fa ca sa strigam de bucurie acuma.



Amin