Poezie EU, TREBUIA, SA FIU PE CRUCE

EU, TREBUIA SA FIU, PE CRUCE



Cind, totul pare imposibil,

Si greutati, ma coplesesc

Si cind deceptiile, vizibil

Sufletul meu, il amarasc



Cind, toate, pe care le fac

Imi, ies chiar invers, de cum vreau

Cind, nu vorbesc nimic, si tac

Ce mi se cere, totul, dau



Parca, mi-ar fii totu-npotriva,

Si cineva, mi-ar vrea doar, rau

Iau hotarirea decisiva

Sa il servesc, pe DUMNEZEU.



Esingurul, ce-mi da putere

Si care dragostea-mi, arata,

E, singurul, care nu piere

De EL, chiar viata, ne-a fost data.



Ne-a zamislit, in mintea LUI,

Chiar, inainte de-a ne naste

DOMNUL, stapinul, cerului

Care, pe toate le cunoaste.



Chiar, inainte, de a fii

EL, ne-a numit, drum, ne-a trasat

A planuit, a ne-ntocmii

Si ce-am primt, tot, EL, ne-a dat.



Ne-a tiparit pe chip faptura

Si ne-a dat un contur ceresc

In tot, se vede trasatura

A unuia, ce nu-i lumesc



Si mintea ,ne-a alcatuit-o

Inteligenta, frumusete...

Inima, noastra, a-ntocmit-o

Pentru iubire si tandrete



Cu dragoste, ne-a dat pamintul

Si tot ce-i bun, sa stapinim

Pe noi, ne-a intocmit, cu gindul

In vesnicie, sa traim.



Sa fim stapinii, absoluti

Al marelui, frumos Eden,

De DUMNEZEU, am fost facuti,

Tot, ne-a lasat, ce-i bun, s-avem



Dar, cel care viata, ucide

Si omenirea a -nselat,

Acel, care raul, decide

Pe om l-a dus, drept in pacat.



Si , ca sa fie, sters pacatul

AL, TATALUI, FIU a murit

Si numai EL, nicicum, nu altul

Haina, curata si-a minjit.



Trupul, i-a fost scaldat, in singe

Si, haina alba, a-nrosit,

Ca la picioare, sa-i pot plinge

Si pentru, mine, a murit.



Pe crucea mare, crucea grea

Al meu trup, trebuia, sa fie

Cu dragostea, si mila SA,

M-a pregatit, de vesnicie.



Si EL, mi-a dat eternitatea

Pentru care, eu, m-am nascut

Prin singe, mi-a dat libertatea,

Totul, din dragoste-a facut.