Poezie VOM FII STAPINII, CERULUI

VOM FII STAPINII, CERULUI



Eu, te cunosc, atit de bine

Si stiu ce jertfa, ai facut

TU, ai murit, si pentru mine

Cum, as putea, ca sa te uit?



Stiu, ca ai fost stralucitor,

Fara pacat, plin de marire

Si , nu a fost intimplator,

Ca noua, ne-ai dat mintuire.



Fiinta-ti pura si curata

Emana viata, bunatate

N-ai acceptat, ca niciodata

Noi, sa traim, in strimbatate



Ca TINE, nimeni, nu mai este

De-o puritate ne-ntinata

Impartasesc, aceasta veste

DE MINTUIREA-TI, minunata.



Care cu drag, mi-ai daruit-o

Si pe Satan, l-ai obligat

Taria, lui, ai doborit-o

Si l-ai invins, l-ai darimat.



Si l-ai facut, sa inteleaga

Ca el e mai prejos, ca TINE

Desii, s-a straduit, s-atraga

Multimi de ingeri, dupa sine.



Cu pretul vietii, ai platit

Singele TAU, curat, a curs

Cu dragostea, TA, te-ai jertfit

Moarte lui Satan, i-ai adus.



Ca pe-o napirca, l-ai zdrobit

Ce cu veninul, lui, distruge

Si vesnicia-i dobindit

Cind , numele-ti, aude, fuge.



Dar, pretul mare, a fost platit

Si chinurile de pe cruce,

Doar, numai, TU,le-ai patimit

In vesnicie, noi s-ajungem.



Acolo, unde a noastra minte,

Nu poate, sa-si inchipuiasca

Acolo, unde cele sfinte

Pe, acei drepti, o sa-i primeasca



Acolo, unde e sfintire,

Si ochii, nostrii, nu cuteaza

Ca sa priveasca, cu iubire

De teama, ca totu-ntineaza.



Coruri de ingeri, ne asteapta

Ca impreuna, sa-i cintam

ACELUI, care -I CALEA, DREAPTA

Si vesnic, LUI, sa ne-nchinam



Si aicea, jos, sa fim smeriti

Si-n slava, cerului, preasfint

Daca-om ajunge, mintuiti,

Ca sa plecam, de pe pamint'



Cu MIELUL blind, care a murit

Pentru faradelegea, noastra

Un loc, la cer, ne-a pregatit

Si, vrea cu drag, sa ne primeasca.



Sa fim cu EL, in vesnicie

Sa fim pe veci, copiii LUI,

Si teama ca sa nu ne fie

VOM FII STAPINII, CERULUI.