Poezie NUMAI ISUS, NE MINTUIESTE

NUMAI, ISUS, NE MINTUIESTE





De vrem sa cistigam

Cununa vietii-n dar,

Noi, trebuie, sa luptam

Pina, mai este har.



Pe, calea lui ISUS,

Noi,sa pasim. mereu

Si voi ajunge, sus,

Cu EL, la TATAL SAU.



Chiar, sete de simtim

Ce, arde, mistuieste

Noi, cu ISUS, sa fim,

EL, sigur, ne iubeste.



Chiar,trupul, de ni-l dam

In flacari, ca sa arda

De dragoste, n-avem

Tot, poate, sa se piarda.



Totu, se cintareste,

Valoarea, e nimic,

De, dragoste, nu este

Ce-i mare, pare mic.



Si, nu e pretuire

De ne-am sacrificat

De nu avem, iubire

Zadarnic, ne-am predat.



De vrem, sa facem, bine

Isus, ne da iubire

Faptele, ni le tine,

De toate, are stire



Pe semeni, sa-i slujim

Sa nu ne para greu,

Pe DOMNUL, sa-l iubim

Cu EL, sa fim mereu.



Pe linga daruire,

Smeriti, trebuie, sa fim

Mereu, plini de iubire

Sa nu ne poticnim.



Sa nu ne fie greu,

Umili, sa ne plecam

Si buni, sa fim, mereu

Nicicind, sa nu cadem.



Stim, Diavolul, vegheaza,

La orice, amanunt

Chiar, viata ne vineaza,

Dar, timpul, lui e scurt.



El, care mii de ani

Pe om, l-a pacalit

Si iubitori de bani,

Spre, rau, l-aademenit.



Si mindru, ingimfat

A vrut, ca sa il vada

Si pus pe inselat

Nimica, bun, sa creada.



Si dintr-o clipitura

Ar vrea, ca sa se piarda

A omului faptura,

Sa-ajunga-n foc, sa arda.



Sa creada, ca-i puternic,

Si ca-i nemuritor

Sa nu fie, cucernic

Sa nu fie, dator



CELUI, ce l-a creat

Si bine l-antocmit,

Si toate i le-a dat

Sa fie fericit.



Sa stim, ca doar ISUS,

E CEL, ce ne iubeste,

Slava, si-a lasat, sus

Doar, EL, ne mintuieste



EL, ne va da odihna

Si marea fericire

Cu EL, vom avea, tihna

Si scumpa MINTUIRE.