Poezie O suflet obosit,

O suflet obosit,





Atunci când inima ţi-e frântă.

Şi sufletul,în taină greu îţi geme,

Apleacă-ţi în rugăciuni genunchiul,

Iar gura ta,pe Domnul să Îl cheme.



Lasă-ţi în mişcare,acuma ochiul,

Spre Golgota,la Isus să privească,

Iar gura ta,cu foc şi dor să-ţi cânte,

Şi-n pacea Lui,inima să-ţi crească.



Atunci,când a ta inima îţi este frântă,

Şi ochiul tău ţi-e greu şi-ţi este plâns,

Adună -n grabă,cu dragoste tu gândul,

Şi priveşte cu dor,acolo spre ţara de sus.



O suflete obosit,deschide-ţi urechea,

Ca la timp pe Domnul,să-L poţi auzi,

Lasă-I a Lui iubire, ca să te cuprindă,

Şi-n taină a Lui susur,în inima să curgă.



Când sufletul,e greu şi ţi-e aşa de frânt,

Şi-ntreaga ta putere,simţi că îţi slăbeşte,

Citeşte Scriptura şi-a Lui dulce Cuvânt,

Căci numai El,grabnic pe cale Te-ntăreşte.



Tu să-I împlineşti,oricând cu dor porunca,

Din inimă,cu fiinţa ta,cu drag şi pe deplin,

Căci doar aşa la greu,necazul vei răzbate,

În toate valurile vieţii grele şi-n a lui chin





Atunci când inima,ţi-e atât de frântă,

Şi lutul ei,este atât de bine întins,

Cu dragoste primeşte-L pe Olarul,

Ca El, s-o modeleze,aşa cum a promis.



Abea atunci,va primi plăcuta-I formă,

În care roade sfinte El, îţi v-a turna,

Iar vasul tău,curat,deplin şi veşnic,

Doar iubirea Lui,pe veci o v-a purta.



Atinge-Te,o Domnul nostru Sfânt,

De orice inimă,de-aici de pe pământ,

Să nu rămână,nici o inimă zdrobită,

Şi din turma Ta,nici o oiţă rătăcită !



Amin,Amin !