Poezie Miezul noptii

Miezul noptii



S-a aratat dovada vie, atuncia cand a inviat,

Ca a venit, slavit sa fie, la noi Isus ca Imparat.

Cand am primit mesajul jertfei, o dragoste de nedescris,

A frant puterea lui satana si loc in cer El ne-a deschis.



Pe fiecare EL doreste, sa ne duca-n nemurire

Si ne rasfata de cu zori, cu raza-I calda de iubire.

Si totul a pornit in clipa, cand am zis da cu bucurie,

Cred ca-i Fiu de Dumnezeu venit de sus din vesnicie.



Cred ca s-a urcat pe cruce, ca ne-a iubit, a dat chiar viata,

Cand singur Fiu a lasat cerul, aici sa-nvie dimineata.

Sa simta ca si noi suspinul, prin greu sa nu dea inapoi,

Sa ne faca sa-ntelegem, de dragostea Sa pentru noi.



Fara de ea nu se putea, intregul sens avea sfarsit.

Dar cum a inviat din groapa, de moarte El ne-a despartit.

De vina marilor pacate, ce inca se invart suvoi,

Si napadesc pe fiecare ce nu vegheaza langa noi.



Nimic nu se ridica azi la inaltimea biruintei,

Cu iubire a sfarmat, jugul greu al suferintei.

Si cand primea la lovituri, oare ce durere mare,

Ar fi suportat sarmanul, fara scop, fara valoare?



Acum cand vad ce usurinta e-n urma pasului facut,

Ce rosu-i firul care curge din rana Lui ce l-a durut.

In fiecare pas ce-l fac ma regasesc, un condamnat,

Daca nu ar fi fost o jertfa, nici eu nu L-as mai fi urmat.



Dar nici o viata far' sfarsit, nu as fi capatat in dar,

Cu pacea care ma cuprinde si ma-nfasoara iar si iar.

Pe El dorise multi sa-L vada in locuinta mortii pus,

Si au crezut ca biruiesc, dar s-au inselat nespus.



Ca El a sfaramat altare, pe care se punea pacat,

Ca o orfanda inchinata in razvratire aratat.



Iar ziua cea mai asteptata de ceata ingerilor sus

Se anunta o izbavire, pentru Fiul Tatalui, Isus.

Si inc-o taina se destrama, la vederea unui cor:

Exista ingeri si ei canta, cu bucurie-n lauda lor.





II





Miez de noapte, fiecare ar dori sa-nchida gena,

Si pacea sa se coboare, aducand cu ea lumina.

Si un suflet intristat care nu mai tine plansul

Dar unde e asezat, parca nu-L mai vad pe Dansul.



Ochii mari langa mormant la femei parca secase,

Dar lacrimi se-mprastiau peste pietrele lucioase.

Nu au mai gasit cuvinte ca sa arate mirarea

Cand cu bucurie ele auzise de-nvierea,



Lui Isus Domnul preasfant, ce a spus de atatea ori,

Ca la tron cu mare slava s-a-nalta dincol" de nori.

Noua celor care credem, ne-a promis ca va veni.

Dar sa-L asteptam mereu, ca nu se stie cand va fi.



Si la miezul noptii-n casa, parca nu adorm de griji,

Ca sa prind si eu veniea cu cei care sunt azi treji.

Ca in Biblie ne spune de o clipa mult dorita,

Ce sigur ea mai asteapta, sa fie dezvaluita.



Si acelor care cred, ca Isus a inviat,

Care au lasat si lumea si pacate n-au urmat.

Au slujit pe Domul slavei cu mare credinciosie

Domnul le-a promis o casa, sus in a Sa-mparatie.



Dar sa ne luam candela de vom fi in miez de noapte

Sa ne fie luminat drumul pana mai departe.

Cu ulei, sa se aprinda, lumina de sus sa vina,

De la Duhul Sfant acela, ce ne sta la indemana.



Intra si tu prieten drag, cu Isus sa fi in casa,

Crede in a Sa lucrare si sa stai cu El la masa.

Dumnezeu i-a dat puterea sa se ridice-napoi,

Din locul unde coborase in lucrare pentru noi.



Cu mesajul mantuirii care Tatal L-a trimis,

Prin care avem viata, vesnica in Paradis.

Astazi sa primim pe Domnul cu mare credinciosie,

Nu e mult si va veni sa ne duca-n vesnicie.



Amin