Poezie Străinul... (1)

"Dacă s-ar naşte Hristos de o mie de ori la Betleem, şi dacă nu se naşte în tine vei rămâne pierdut! "



E sărbătoare-n orice casă,

Stau bunătăţile pe masă,

În colţ acolo, chiar micuţ

Este-aşezat un mic brăduţ!

Beteală, beculeţe, lumânări;

Răsună radioul de cântări,

Şi oameni aşezaţi în grup,

Vor să petreacă- un timp plăcut!

La uşile frumos împodobite,

Voios răsună cântări şi colinde

Voios se-aud glasul colindătorilor:

"Ni S-a născut un Mântuitor!

Să intre- n casă, casa voastră,

Şi Pacea Lui să v-ocrotească!"



De mult colindul a-ncetat

Şi radioul a tăcut.

La uş-aproape îngheţat,

Un om încet, bătu:

"Deschide- mi astăzi casa ta

Că vreau să poposesc în ea.

Vin de departe, sunt obosit,

De-atâta drum, am flămânzit!

Mi-e sete, hainele sunt ude,

Deschide-mi, hai te rog creştine!

De este-aşa cum tu ai spus,

Că-n casa ta este Isus!"



Dar e tăcere-ngrozitoare,

În casa unde sărbătoarea,

Ţinuse până mai târziu.

Şi-atunci omul din pustiu,

Se-ntoarse încet şi plecă,

Să bată spre-altă poartă.



Copilul casei se trezi devreme,

Şi alergă în grabă la ferestre

"Ce ai păţit?" tatăl întreabă,

Copilul răspunse degrabă:

"Azi-noapte am avut un vis,

La uşa noastră a bătut Isus,

Dar n-ai deschis şi a plecat

Mă-ntreb dacă e-adevărat!?!"

"O, drag copil, tu te înşeli"

"Dar tată, oare tu nu vezi?

În curtea noastră cine a intrat

Şi pe zăpadă a călcat?

Cine la ora cea târzie

Putea în curte să mai vie?....

Şi câinele de n-a lătrat,

Să ştii, a fost adevărat."



Trecu mult timp, dar niciodată,

Creştinul nu a refuzat vreodată,

Pe cei ce-n poartă i-au bătut.

Şi cu-el la masă au stătut!

A regretat amara-i faptă,

Pe care nu putea s-o-ntoarcă.

De atunci mereu, mereu a zis:

"În orice om sărac este Isus!

Căci cine ştie cum vreodată,

Îmi va bate din nou în poartă.

Şi fericit Îl voi primi

Pe Cel venit din veşnicii!!"



-Amin-