Poezie Copile,copilaş

Copile, Copilaş

Cu chipul drăgălaş



De ce-ai venit din slavă?

Să calci pe această pleavă,

Palatul L-ai lăsat

Şi tronul de-mpărat.

Şi mare bogăţie,

În a Ta-mpărăţie.

De ce ai venit umil?

Cu chipul de copil,

În iesle Te-ai născut

Pentru c-aşa ai vrut?

Pe ingerii cei buni,

Şi ai noştri străbuni.

Şi cerul L-ai lăsat

Copile, cui Le-ai dat?

N-ai căutat mărire,

Nici mare bogăţie.

Ci Te-ai născut umil

O,scumpule Copil!





Eu am venit din slavă,

Să te inalţ din pleavă!

M-am umilit pe Mine,

Să te câştig pe tine.

Să fii copilul Meu,

Şi Fiu de Dumnezeu!

Născut în suferinţă,

Să-ţi dăruiesc credinţă,

Şi să trăieşti prin har

Ca un mărgăritar!

Să-nveţi ce e iubire,

Din a Mea nemărginire!

Să ştii cine este Viaţa,

Şi Nădejdea şi Speranţa!

Eu vreau să te mântuiesc,

Pentru că mult te iubesc

Şi să fii în veşnicie,

Scumpul Meu şi drag copil!



Şi să fi un copilaş

Cu chipul drăgălaş!



-Amin-