Poezie Cu gandul la Golgota (1)

Cu gândul la Golgota







Părea o-ntimpinare triumfală,

Într-un Ierusalim îmbrăcat de sărbători

Doar Isus plângea o-ntreagă capitală,

Cercetată de atâtea ori.





Intra smerit, călare pe un măgăruş

Privind înlăcrimat departe,

La culmea cu cel mai greu urcuş,

Şi la povara de păcate!





Ştia că sub hainele-aşternute jos,

Se găseau inimi ce-L vor privi cu silă

Iar după finicul ce mirosea frumos,

Era biciul ce lovi-va fără milă.





Aceeaşi oameni ce căntau osanale,

Vrând să Te facă împărat,

Ţi-au ieşit într-o seară rece-n cale,

Cu gând să fii crucificat!





Chiar şi atunci ai vrut să-i strângi,

Cum îşi strânge cloşca puişorii

Ca apoi, pe cruce să Te frângi...

De mii şi mii de ori!



~Amin~