Poezie Cântarea cântărilor mele

Iubitul dimineții mele

Răsari și azi ’naintea mea;

În cântul blând de păsărele

Înalță-Ți chipul Tău de stele

Și-arată-mi frumusețea Ta.



Întinde-Ți mâna peste mine

Și dă-mi iubirea Ta de jar;

Ridică-mi fața către Tine

Ca să privesc mai mult, mai bine

În ochii Tăi scăldați în har.



De inima-Ți legată-s tare,

Eu sunt a Ta și Tu al meu,

Dragostea Ta-i atât de mare

Că apele nu sunt în stare

Să-i stingă focu-aprins mereu.



Fă glasul Tău plăcut și dulce

Să îl aud spre asfințit,

Și-n brațe printre crini mă duce

La pieptu-Ți capu-mi să se culce

În somnul cel mai fericit.



Tu, Preaiubitul pe vecie,

Alesul meu cu chip ceresc,

A vieții mele bucurie,

Mă dăruiesc cu totul Ție

Și doar pe Tine Te iubesc!



22 aprilie 2011