Poezie La moartea mamei mele

Inlacrimata si tacuta,

Fara sa tii de nimeni seama,

Pe-o cale sfanta, nevazuta,

Te-ai dus, si n-o sa mai vii, mama



Ai lasat casa-mbelsugata,

De multa dragoste si dor,

Ai lasat usa descuiata

Si poarta tot fara zavor.



Va veni timpul sa se mire,

De cate sunt in urma ta,

Iar tu ramai o amintire,

Induiosindu-mi inima.



In casa candela-i aprinsa,

Iar Maica Domnului vegheaza.

Caci a rmas icoana treaza,

La rugaciunea ta nestinsa.



Voi veni ca si-nainte,

Sa te mai vad si sa vorbim,

Sa-ti aud dulcile cuvinte

Prin gura florilor de crin.



Cand iarba moale, matasoasa,

Va creste iar din mana ta,

Sa stii, maicuta, ca acasa,

Eu nici in somn nu te-oi uita.



Si daca-n lumea de vecie

Il vei gasi cumva pe tata,

Sa-i spui ca doar prin poezie

Il voi vedea ca altadata.



Voi cauta un drum pe unde

Sa te mai vad si s ate strig,

Ca fara voi mi-e tare frig

Si simt ca pier printre secunde.



Si daca ceata dintre noi

Nu m-o lasa a va vedea,

Voi arde-o cu lumina mea,

Ca sa ajung pana la voi.

Amin

(Tunari, 6 martie,1996)