Poezie Cina Dragostei

La masa de dragoste vorbeşte Isus.

Odaia se zbate-n semiîntuneric;

Suflete-ascultă radios şi supus:

Trăieşte un om şi dispare-un nemernic.



La masa aceasta e pâine şi vin,

E mielul prăjit şi cuvinte, cuvinte...

E bezna mai mică, mai mare-un senin,

Iar suflete sunt numai inime-n minte.



Doar că cineva preţui un stomac

Când alţi valorară un zbor fără capăt

Şi unul fugi după-arginţi cu un drac,

Pigmeu, ca în noapte întreg să încapă...



La Masa Iubirii suntem invitaţi

Să stăm cu Isus ca să pierdem din noapte,

Dar sunt tot mai mulţi diotrefi printre fraţi

În Masă ce văd obicei şi bucate.



Mesenii răsună ca chimval sunător

Gândind cu-aşa zvon pe Isus a-L întoarce

Şi doar îmbuibânduse-n pântecul lor

Doar cred şi bocesc şi tot tremur ca dracii.



Dar nu vin la Masă cu suflet deschis,

Ci doar fluturându-şi Scriptura din mână

Citind prin versete să afle precis

Cum pâinea şi vinul spre gură se mână.



În juru-mi o lume aleargă la pas -

Argintul o rugumă, argintul o pierde...

Dar unşpe, Isuse, la Tine-au rămas!

Aş vrea ca să cred şi nu-mi vine a crede!