Poezie Rastignire si Inviere

RĂSTIGNIRE ŞI ÎNVIERE



Nota de plată nu-I aparţinea

Dar a plătit-o c-a vrut ca să ne dea

Un ideal măreţ, un scop fără egal:

Să stăm pe veci într-un Palat regal.



Mielul de jertfă; ( o jertfă nepătată)

Era-n Făptura demnă în staul întrupată

De bună voie a mers la răstignire

C-a vrut s-omoare înverşunata fire.



În fiinţele umane era mult putregai

Era cu neputinţă să meargă către Rai

În inimi locuia doar degradarea

Şi nimeni nu putea să-şi vadă starea...



Dar planul conceput în Înălţime

Era menit să nască stări sublime,

Să dea o perspectivă bătrânului pământ

Să poată să privească dincolo de mormânt.



Supremul sacrificiu e taină nepătrunsă

C-acea Fiinţă pură a fost de om străpunsă

Pe lemnul de ocară cu suliţe barbare

A fost desfigurată. Ce groaznică lucrare!



În toiul suferinţei cu glasu-I liniştit

Zicea Mântuitorul „De ce M-ai părăsit?

De ce, Stăpâne, m-abandonezi acum

Când, parcă, totul s-a transformat în scrum?”



S-a cosumat secunda şi iar a glăsuit:

„O, Tată venerat, în toate fii slăvit

Voinţa Ta-i stăpână în Universu-ntreg

Cu demnitate vreau zapisul să îl şterg.”



Şi dându-şi duhul a zis cu-ncredinţare

„Părinte s-a-mplinit cucernica lucrare.”

Iar moartea l-a cuprins cu gheara-i rece

Trei ziele şi trei nopţi nu a putut să plece...



Dar s-a-mplinit Cuvântul la timpul potrivit

Şi cu grozavă forţă mormântu-a fost lovit

Iar piatra uriaşă menită să Îl ţină

În spaţiul tenebros lipsit de vreo lumină,



A fost înlăturată să iasă la vedere

Acel ce-a pus în slăbănogi putere

Era învăluit în nimb strălucitor,

Ieşit-a din mormânt în chip triumfător...



Şi-a dat de ştire aproape şi departe

C-a fost învinsă respingătoarea moarte,

Că fiinţele umane gustând din Înviere

Primi-vor, fără plată, cereasca înfiere.



O, Creator slăvit Îţi dăm recunoştinţă

Că ai sădit în noi cucernică dorinţă

Şi vrem să locuim, pe veci, cu Salvatorul

Că-i pentru noi Lumina, nădejdea, viitorul.



gc/19 Aprilie, 2011