Poezie Joi seara

Săreau umbre-n lături lovite-n lumină

Târânduse-n colţuri să-şi facă sălaş...

Bezna nu vede de e ori nu-i vină,

Iar noaptea venise de-acum în oraş.



Pe masă lumina ardea încordată

Când pâine-arătând, când apare-n ea vin;

Isus povesteşte cu vocea-i înceată

De viaţă, de moarte, de dragoste, chin.



L-aud ucenicii cu umbre fricoase,

Luând de pe masă tăcuţi şi cuminţi,

Iar Iuda de-acum şerpuia printre case

Tot socotindu-şi cântarea de-arginţi.



Era noapte proaspătă de primăvară

Când viaţa cu fraged năvală a dat;

Nu ştiu ucenicii că ultima oară,

La masă cu Isus să şadă li-i dat.



Isus prevesteşte, Isus le vesteşte

De moarte,-nviere şi nesfârşit...

Prin noapte acasă-obosit se grăbeşte

Meşterul care trei cruci a gătit.



Noaptea inundă cocioabe, palate,

Oamenii o întâlnesc somnoros...

Umbrele tremură-n unghere speriate

De la lumină fugind ruşinos.