Poezie Rugăcinea unei mame

A mai trecut o zi şi seara s-a lăsat,

În depărtări se-ascunde şi ultima sclipire,

Încep să strălucească pe cer steluţe mii,

Pământul se cufundă în dulce adormire.



Undeva, într-o căsuţă , încă pâlpâie lumina,

Pe genunchi, încă veghează mama, pentu-ai săi copii,

Glasul ei răsună dulce când se roagă cu ardoare:

"Binecuvântează-i Doamne, fă din ei altare vii!



Te rog Tată-ntinde mâna,ocroteşte-i de cel rău,

Prin această lume crudă să-i îndrumi pe calea Ta,

Da-le dor de veşnicie şi învaţă-i ce-i iubirea,

Fa-le inima o harfă care Ţie-Ţi va cânta!



Ocroteşte-ne Părinte! E târziu şi sa-noptat!

Lasă garda Ta de îngeri să vegheze cortul meu!

Iar când vine dimineaţa pe genunchi Te voi ruga

Să rămâi mereu cu noi,Salvator şi Dumnezeu!"



Vulcan-Mary