Poezie Călătorie spirituală

Călătorie spirituală



De ai pornit cu scopul definit

Ca să găseşti cetatea de lumină

Stai doar o clipă, până n-ai pornit,

Gândeşte-te, ce poţi lua în mână!



Călătoria va fi pe pământ

Dar o numesc că e spirituală,

Cu mintea, nu-nţelegi, doar Duhul sfânt

El poate-ndepărta orice-ndoială!



În primul rând de hrană ai nevoie

Căci fără ea vei deveni mai slab,

Şi n-ai să poţi umbla în plină voie

Spiritual ajunge-vei firav!



Cel ce a-ntins o masă în pustie

Ca să hrănească sutele de mii,

Întinde masa şi în pribegie

Chiar şi cei morţi, pot să ajungă vii!



Căci cine trupul Domnului mănâncă

El are viaţa veşnică în el,

Şi aşezat de El apoi pe stâncă

Va aştepta să vină sfântul Miel.



„ Apa”, este şi ea necesitate

Căci cei setoşi nu pot înainta!

Dar Cel ce-a despicat stânca în munte,

Cei însetaţi să meargă şi să bea,



Acela e şi astăzi printre noi

Şi poate să ne dea din apa vie,

Păstorul îngrijeşte de-a Lui oi

Să nu mai rătăcească în pustie,



Acel, ce i-a vorbit Samaritencei

Când s-a-ntâlnit odată la fântână

I-a oferit El apa Lui cea vie

Ea aruncă găleata jos din mână,



S-a dus cu vestea repede-n cetate

Spunând că s-a-ntâlnit cu cineva

Ce i-a citit viaţa ca într-o carte

-Veniţi ca să vedeţi, nu E Mesia?



Şi Domnul astăzi încă mai deschide

Izvoarele pentru acel setos,

Doar El în inimă pătrunde

El poate transforma pe păcătos.



„Îmbrăcămintea”, este importantă

Fără de ea nu vei putea ajunge!

La luptă te îmbraci ca în armată,

Un luptător cei echipat, învinge!



Să nu uiţi platoşa neprihănirii,

S-o ai pe tine când te deplasezi,

Căci ea acoperă puterea firii

Şi-atunci pe cale nu mai şchiopătezi!



S-ai mijlocul încins cu adevărul,

Să-l porţi mereu pe drumul vieţi tale,

Să fii la fel ca şi Ştefan martirul

Căci adevărul, e neînvins pe cale!



Apoi să nu uiţi nici încălţămintea

Cuvântul sfânt cu tine să îl ai,

Când râvna evangheliei e fruntea

Vei fi un grâu curat, nu doar un pai,



În mâna dreaptă ţine sabia

Ca să respingi puterile străine,

Scutul credinţei de îl vei avea

El te va apăra, de-l ai cu tine!



Călătoria, e primejdioasă,

Apar săgeţi spre fiinţa ta plăpândă,

Loveşte ura cei mai curajoasă,

Ea plămădeala-n tine o frământă,



Apoi invidia, mândria, doar aşteaptă,

Să prindă clipa când poate lovi,

Dar sabia de este-n mâna dreaptă

Şi scutu-n stânga, te poate feri!



Şi multe sunt săgeţile ce vin

Ce vor ca să doboare fiinţa ta,

Dar de eşti echipat în chip divin

Duşmanul de ruşine va cădea!



Apoi să nu uiţi coiful mântuirii

Căci el închee toată armătura,

Călătoria ta atunci va fi

Plăcută c-ai primit învăţătura!



Ca să ajungi la locul pregătit

Mai ai nevoie şi de o lumină

Ca să vezi drumul bun şi netezit

De Domnul care va întinde-o mână



Apoi un ghid, o hartă ce-i trasată

În cartea sfântă poţi să o găseşti,

Ea pentru tine a fost pregătită

Să poţi ajunge unde tu doreşti.



David când a luptat cu Goliat

A refuzat zalea-mpăratului

A mers în numele Celui Preaînalt

Care la dat pe uriaş în mâna lui.



Când eşti şi tu într-o călătorie

Ea poate fi ades primeşdioasă!

Chiamă-L pe Cel din veşnicie

El îţi va face viaţa mai frumoasă.



19.04.2011gl