Poezie Îţi mulţumesc de-ncurajare

ÎŢI MULŢUMESC DE-NCURAJARE...



Îţi mulţumesc de-ncurajare

O, Prieten bun şi adorat

Îmi dai, duios, orientare

Când vine greaua încercare,

Când cerul vieţii e-nnorat.



De-atâtea ori mă prinse valul

Celor mai adânci restrişti

La orizont nu vedeam malul

Părea că-mi fuge idealul

Prin zone-ntinse de mirişti,



Mi se părea că de oriunde

Veneau spre mine umbre reci,

Că nu puteam a mă ascunde,

Că nu puteam fugi niciunde

Şi că, nicicând, n-o să mai treci,



Dar auzeam atunci cuvinte

Rostite de un glas plăpând

Căci Tu în dragostea-Ţi fierbinte

Puneai în mine simţuri sfinte

Şi iar mergeam spre Rai cântând.



De mă dărâmă nedreptatea

Sau vorbe zise la talcioc

Îmi spui cum rabdă demnitatea,

Cum mă susţine Trinitatea

Chiar dacă trec prin groaznic foc.



Au fost şi-acele situaţii

Când prăbuşit plângeam zdrobit

Erau mai multe complicaţii

Venite din străine spaţii

Dar şi atunci Tu m-ai iubit...



Şi îmi dădeai acea privire

Ce dă curaj, avânt şi zel

Să pot sta ferm într-o slujire

Ce-i mai presus de lut şi fire

Şi are cel mai nobil ţel.



În lumea dezolării crunte

Prezenţa Ta mă face calm

De vine valul cât un munte

Şi Lucifer să mă înfrunte

Când eşti cu mine cânt un psalm.



Îţi mulţumesc de-ncurajare

Isuse – Prieten minunat

Când sunt necazuri pe cărare

Tu intervii în mila-Ţi mare

Şi iar traseu-i luminat.



18 Aprilie, 2011