Poezie Cocoşul

Cocoşul, fire entuziastă

(al nostru, ca şi strămoşu-i gal),

artist din pinteni până la crestă,

alcătuise un cor conjugal.

Veneau prieteni la mici serate

şi din pădure câte-un expert.

Dar, într-o seară,

pe neaşteptate,

cu nări zvâcnite şi gâdilate,

veni şi porcul la un concert.

Îl invitară în fund, pe paie.

În întuneric abia-l vedeai.

Se ... nimerise lâng-o tigaie.

Şi în tigaie era ... mălai.



Iar dirijorul,

cu măiestrie,

bătu din aripi, păru pierdut

în largi efluvii de simfonie.

Sfârşind,

se-ntoarse şi vru să ştie

noului oaspe cum i-a plăcut.

- De ... zise porcul zâmbind cu teamă

lângă tigaie, cu râtu-n jos.

De ... cam schematic ...

cam fără zeamă ...

Dar, totuşi, totuşi, ... a fost gustos.