Poezie Noaptea Învierii (1)

Noaptea Învierii



Am alergat cu sufletul la gură, „În Duhul” să-L văd înviind pe cel răstignit... Am fugit înainte ca să mă arunc la picioarele Lui, să fiu acolo la locul învierii. L-am pândit ca nu cumva să îmi scape scânteia Luminii care L-a inviat. Mi-am uitat respiraţia si am fugit într-acolo, spre mormânt, neuitându-mă în el căci Domnul meu venea înaintea mea în straie de lumină. El îmi ştia foamea de a-L vedea... îmi ştia teama de a nu-L pierde pe El; Îl aşteptam şi voiam să-L ating. De aceea, S-a atins El de mine şi m-a îmbrăcat cu lumina Lui, iar sufletul se înneca în Lumină, dansând în Duhul, cântând din toate puterile : "Cristos a Înviat din morţi, cu moartea pe moarte, călcând..."