Poezie Isus este Viu

Sus la cruce în Golgota

Am văzut pe Dumnezeu

Plâns şi prins în cuie Domnul,

Suferea în locul meu.

Faţa-I plină de durere,

Ochii-n lacrimi se scăldau

Iar de ură, plini de patimi,

Oamenii aşa strigau:

“Răstigniţi-L, Răstigniţi-L!”

Ucenicii amuţeau…

Mama plânsă,-ndurerată,

Cu milă, la El privea:

“Cum se poate aşa durere?

Asta este partea mea.”

Fierul urii se înfige

Ura-şi face partea sa;

Din inimă mama plânge

Ura îşi râde de ea

Şi-n durere, stins, curat

I N H R I strigă:

“Tată, Tată iartă-i

Că nu ştiu ce fac.”

“Elli, Lama Sabactani!”

Strigă El înmărmurit

Şi din pieptu-I se aude

“Iată, totu-i isprăvit!”

Trei zile de-ndurerare

Pentru cei ce L-au iubit

Se întreabă fiecare:

„Oare Domnul, a murit?”

Soldaţii tari îi stau de pază

Mormântu-I pecetluit

Din poruncă pământească:

„Isus? Sigur! A murit!”

Ziua a treia-i o chemare

Pentru cei ce L-au iubit

Maria şi cu Magdala

La mormânt ele-au pornit.

Dar stupoare! Piatra-I dată!

Şi mormântul este gol!

Vestea Învierii face

În curând, mare ocol.

Învierea-I este partea

Celor care L-au crezut.

El prin Duhu-I-Îşi lasă locul

De pavază şi de scut.