Poezie Înviere (2)

Sus pe cruce de durere

Dumnezeul a murit

Şi-a luat cu El păcatul,

Pământului nefericit.



Plin de ură, blestematul striga:

- Uite, uite,-I lepădat!

Dar din ceruri se aude:

- Al meu Fiu a înviat!



Cerul se deschide-n două

Şi pământu-I zguduit.

Ca un vuiet se aude:

-Tatăl din cer L-a iubit!



Totu-ncremeneşte-n juru-I

Parca-i tot paralizat.

Magdalena în uimire,

Pare un sfeşnic curat.



"- O Rabuni, O Rabuni!"

Strigă ea neîncetat.

- Magdalena, nu m-atinge,

La Tatăl, nu M-am urcat!



Ca un val se duce vestea:

- Dumnezeu a înviat!

Oare vei avea tu parte

De sângele Lui curat?



Astăzi să-ţi deschizi urechea,

Inima să I-o predai.

Vrei să fii pe veci aicea,

Sau să fii cu El în rai?