Poezie Ceata sfiintilor

Ceata



Ceata sfiintilor facuta dintr-un sir la nesfarsit,

Va fi in curand luata si in fata adunata,

Unde Domnul se arata, ca-I pe tron preasfantul Tata.



Ca sa fim in randul ei si acolo in cer sus,

Treaba noastra-i sa ne poarte

Duhul Sfant cum scrie-n Carte,

Unde stau strajeri pe astre,

Si privesc fetele noastre.



In curand vor fi facute, in dreptul nostru platile.

Pace multa si-nvoiala,

Avem fara indoiala,

Pentru cine azi se scoala,

Dar tot vom da socoteala.



Unde Isus vine ades, prin Cuvantul cel ales,

Sa ne dea invatatura,

Sa primim a Sa faptura,

Si chiar urma din scriptura,

S-o calcam fara masura.



Caci se-aproba continutul selectat de Imparat.

Care stie ce sa faca

Sus la tron cand se apleaca,

Robii care nu mai pleaca,

Pentru totdeauna daca,



Au sa fie ascultati si de Tatal infiati.

Cei care nu pun glazura,

Acolo unde-i figura,

Refacuta din ruptura,

N-o sa-nsele-nvatatura.



Si nu poate sa se-opreasca, nimeni din cei intrebati.

Cand vor sta in fata Lui,

Creatorul Universului,

Toti copii Domnului,

La capatul drumului.



Si ne vom vedea in fata, cei ce astazi scriu de El.

Cei ce dau mana de pace,

Si raspund cum Lui ii place,

Fara noduri a desface,

Cand satana-n cale zace.



Si ce clar va fi vederea, aruncata dinspre zare.

Unde Domnul sta-n lumina,

Si asteapta ca sa vina,

Poate o zi sau saptamana,

Cum va fi la indemana,



Hotarat aici sa faca, Tatal Sfant gata lucrarea.

Atunci s-a ridica si ceata,

Va apare dimineata,

Cand in zori vedea-vom fata,

Lui Isus ce ne da viata.



Amin