Poezie Nu esti, un Dumnezeu de piatara

Nu esti, un Dumnezeu de piatra





Nu esti un Dumnezeu, cioplit

Si nici din piatra, Tu nu esti

Pe un perete, zugravit

Esti viu, si-n ceruri locuiesti



Un Dumnezeu adevarat

Plin de caldura si iubire

Un Dumnezeu, care a dat

Pe Fiul Sau, spre Mantuire



Caci dumnezeul ,cel cioplit

E fara viata, el mort ,este

Cu mestesug de-i faurit

Valoare n-are, nu traieste



Degeaba lumea se inchina

La statuete, aurite

In fata lor plang si suspina

A lor vorbe, nu-s auzite



Sau chipuri din cer, zugravesc

Necazul lor, plangand le spune

Raspunsul lor, nu il primesc

Ofrande scumpe, in jur pune



Cu flori, icoane impodobesc

Si le saruta, cu cainta

Sa le induplece, voiesc

Se roaga lor, cu staruinta



Sau, idoli din piatra cioplesc

Smeriti lor, le cer ajutor

Cu aur le impodobesc

Dar nu primesc raspunsul, lor



Ele n-au viata nici putere

Amaraciunea lor, sa creada

Nu pot simti a lor, durere

Nicicand nu vor putea s-o vada



Si nu primesc raspuns, nicicand

Ele sunt moarte, viata n-au

Domnul e viu in veci, oricand

Si-n a Lui fata, toate stau



Si orice om, orice suflare

Lui Dumnezeu sa i se inchine

A Lui putere este mare

In fata Lui, tot se supune



S-aducem, slava si marire

Doar Domnului, adevarat

Prin El am primit Mantuire

Si Vesnicia, ne-a redat.



amin