Poezie Omul (5)

Omul,

bulgăr şi fior.

Omul, uşă şi zăvor.

Omul, piatră şi izvor.



Totu-i mare.

Totu-i mic.

Izvorăşte nesfârşitul

prin nimic.



Soarele în căi lactee

e-o scânteie.

Iar un fir de praf sub ghete

e un cosmos cu planete.



Totu-i mic

şi totu-i mare.

Omul e măsurătoare.



Sus în cer, o stea:

minune.

Pulberea şi ea: minune.

Dar mai tainică minune

decât Legea din genune,

decât astrul şi atomul,

iată Omul !



Stelele, oricum ar fi,

stelele nu pot iubi.

Iar atomul are legi,

n-are-un dor sa i-l culegi.



Singur omul pe pământ

se întreabă: Cine sunt ?



Omul,

flacără şi sânge.

Râd atomii,

cerul plânge.

Apoi drumul şi-l desfac :

Omul cer

şi omul drac.