Poezie Biruinta lui Isus

Biruinta



Aş vrea să poti purta în piept

Cu frică şi cu mult respect

Această jertfă ce s-a dat,

Pentru al meu şi al tău păcat.



Caci jertfa Lui a fost trimisă anume

Din vechile şi ancestrale sfere,

Din nebuloase şi din tainice unghere,

Prin raza de iubire înflăcărată

Spre al nost- pămant făcut de El o dată.



De-atunci, pămantul a avut

O cale înspre stelele-n sclipire,

Pe culmea ce era acolo sus

Am fost lucrarea jertfei de mărire.



Şi flacăra care era în torţe

Cuprinsă -n adevăr şi în mister,

Prin viaţă şi prin tainicile forţe

Ne lumina cărarea înspre cer.



Era o noapte cand Tatal Creatorul

Nu mai privea spre omul pamantesc.

Şi întristat statea langa izvorul

Şi tronul harului Dumnezeiesc.



Nu astepta nici clipele de farmec

Cand imn de slavă i se aducea,

Din toate creaturile în cantec,

Şi din mărire pentru ce făcea.



Era o clipă mai de jale,

Şi jos văzu un trist tablou:

O vai, parcă-şi întoarce faţa

Să nu privească în jurul Său.



In iureşul mulţimii, în clipa de-nserare

Pe coastele ieşite din Golgota în cale,

Şi prin aglomerarea de aripi în văzduh

Se oglindea tăcerea acelui plin de duh.



Spre soare El privirea nu şi-a mai aţiintit

Că soarele pălise cand Domnul a murit.

Şi numai adierea petalelor de vant

Îl măngăiau în treacăt pe rane cu-a lor cant.



Ce searbădă e clipa, ce pierdere divină,

UN OM MURI PE CRUCE făr nici un pic de vină.

Un om care prin fapte se dovedea un sfant,

Si care prin putere nu era de pe pămant.



In eterna zi din ceruri, voi finte din Cetate,

N-aţi putut opri jertfirea n-aţi văzut acestea toate?



Nu s-a găsit altă plată pentru un pămant stricat

Care era plin de rele şi atat de vinovat.

Nimenea nu lua povara să o poarte suspinand,

Pentru cine? Pentru-un om ce-n pacate sta infrant.



Vai ce taine au fos atuncia şi ce clar le prevăzuse

Dumnezeu din vesnicie, sus în Cartea ce-o scrisese.

Şi acol în sulul Cărţii, a pecetluit o frază,

O-ntrebare pusă-n ceruri, si-un răspuns fără emfază.



Căci cu El în umbra slavei prin nenumărate stele,

Se juca un Fiu ceresc şi-asista la toate cele.

Isus ce mai poţi tu spune cand rosteşti acest cuvant,

Numele care aicia n-are seamăn pe pămant.



Isus spune cu tărie dacă-ţi arde în piept iubirea,

Dacă ai primit Cuvantul şi vrei să vină Mesia.

Ca şi cetele din cer cand Isus spre tron porneşte,

Să deschidă Cartea Vieţii şi pecetea o găseşte.



Spune ca şi El cu drag,s-a gandit într-un moment,

Să-şi dea viaţa pentru noi, pentru cei de pe pămant.

Prin jertfirea minunată să poţi tu înainta

Înspre Tatăl ce te-aşteaptă sa-ti dea mantuirea Sa.



Amin